Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Sfantul Ilie, traditii, superstitii,
Categorie: APH Cultural

• Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte, astăzi, pe Sfântul Ilie Tesviteanul, celebrat drept făcător de minuni şi aducător de ploi în perioadă de secetă.
• Care sunt cele mai importante tradiții și superstiții legate de această zi.

Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.

Legendele spun că Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun că Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Ilie

De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, pentru a nu cădea grindina, şi nu mâncau mere, pentru ca grindina să nu fie de mărimea acestora.

Potrivit zicalelor populare, în ziua în care este sărbătorit Sfântul Ilie, este interzis să te ocupi cu treburi casnice, deoarece în caz contrar riști să atragi pagubă. De asemenea, în această zi, nu se lucrează recoltele, deoarece Sfântul Ilie se poate înfuria și poate trimite grindină și fulgere asupra pământurilor.

În această zi, nu este recomandat să dai ceva cu împrumut, pentru a evita legarea farmecelor și este interzis să te cerți cu o altă persoană, iar dacă ești deja certat cu cineva, este necesar să vă împăcați.

De Sfântul Ilie, este, de asemenea, contraindicat să dormi la prânz, deoarece riști să te simți amorțit tot anul, iar femeilor le este interzis să se pieptene sau să coasă, pentru a evita ghinionul în dragoste.

Tot în această zi, femeile mergeau la biserică şi dădeau pomană pentru morţi din roadele gospodăriei. În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copiii străini sub un măr, pe care îl scuturau şi dădeau de pomană merele căzute. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice.

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea albinelor. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor.

Sânt-Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată la care le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Tot în 20 iulie se ţin mai multe târguri sau petreceri câmpeneşti, precum Târgul de fete de pe Muntele Găina din judeţul Alba, în timp ce la Covasna are loc nedeea mocănească "Sânt Ilie la români", la Săcele se desfăşoară "Târgul feciorilor de la Săcele", la Polovragi - "Nedeea de la Polovragi", iar la Fălticeni - "Şezătoarea".

În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului.

Peste 142.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie, sărbătoarea fiind legată și de Ziua Aviației Române. Începând din anul 1913, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul și patronul aviatorilor.

Sfântul Ilie este considerat un mare făcător de minuni. Tradiția religioasă spune că, prin rugăciunea sa, a salvat poporul lui Israel după trei ani și jumătate de secetă, primind de la Dumnezeu puterea de a „deschide și a închide cerurile”.

Sfântul Ilie, stăpânul tunetelor și al fulgerelor

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este descris ca un om gospodar, dar cu o fire aprigă. Legendele spun că, după ce s-a căit pentru păcatele sale și a primit iertarea lui Dumnezeu, a fost ridicat la cer într-un car de foc.

De atunci, se spune că Sfântul Ilie călătorește pe cer într-un car cu roți de flăcări, tras de cai înaripați, și lovește demonii cu un bici de foc. Tunetele și fulgerele ar fi, potrivit credinței populare, zgomotul și armele cu care acesta îi urmărește pe diavoli.

O altă credință spune că demonii fug din calea Sfântului Ilie și se ascund pe pământ, sub copaci sau chiar în trupurile unor animale. De aceea, oamenii se tem de furtunile puternice din această perioadă și își fac semnul crucii atunci când tună și fulgeră.

În satul tradițional, se spune că cine muncește în ziua de Sfântul Ilie îl mânie pe sfânt, iar acesta poate trimite asupra gospodăriilor trăsnete, grindină și ploi puternice.

De asemenea, în dimineața zilei de 20 iulie, oamenii culeg plante de leac, în special busuioc. Plantele sunt puse la uscat în podurile caselor sau în cămări, în locuri ferite de umezeală.

Busuiocul este dus la biserică pentru a fi sfințit. După întoarcerea acasă, în unele zone, acesta este ars, iar cenușa este păstrată și folosită în gospodărie, fiind considerată binecuvântată și cu rol terapeutic.

Tot de Sfântul Ilie, în unele comunități, ogoarele sunt stropite cu agheasmă pentru ca recoltele să fie bogate în anul următor.

Obiceiul unic din județul Galați: „pomul” dus la mormânt

Unul dintre cele mai spectaculoase și mai puțin cunoscute obiceiuri de Sfântul Ilie se păstrează în sudul județului Galați, în localitățile Tulucești, Tătarca, Șivița și Ijdileni.

În fiecare an, oamenii care au pierdut pe cineva drag merg la cimitir cu un „pom” simbolic, pe care îl pregătesc special pentru pomenirea celor decedați. Obiceiul este considerat unic în România și este păstrat cu sfințenie de generații întregi.

Pomul este, de fapt, o creangă mai groasă, cu mai multe ramificații, de care sunt legate numeroase obiecte. Sătenii pregătesc colaci și pâini modelate în forme simbolice, printre care porumbei, scări sau alte reprezentări cu semnificație religioasă și tradițională.

Pe creangă sunt agățate, de asemenea, haine, încălțăminte, obiecte de igienă, prosoape, oglinzi și obiecte de uz casnic. Pe mormânt pot fi așezate găleți, lighene, scaune, covoare sau alte lucruri care, în vechea simbolistică a obiceiului, sunt oferite de pomană celui trecut la cele veșnice.

Preotul trece pe la fiecare mormânt, pomenește defunctul și binecuvântează obiectele. După slujbă, toate lucrurile sunt date de pomană.

La final, creanga este legată de crucea mormântului și rămâne acolo. Potrivit explicațiilor transmise de păstrătorii tradiției, pomul poate simboliza un copac care a fost cândva viu și roditor, dar și continuitatea dintre viață, moarte și memoria celui plecat.
„Pomul” este pregătit de familiile celor care au murit în ultimul an, iar rudele venite uneori de la mari distanțe participă la ritualul din cimitir.

Fiecare element are o semnificație. Pâinile și colăceii pot fi modelați sub forma unor păsări, scări sau alte simboluri, iar obiectele de uz casnic amintesc de lucrurile necesare vieții de zi cu zi.

Obiceiul, transmis din generație în generație, rămâne una dintre cele mai originale forme de pomenire din tradiția populară românească. Pentru comunitățile din sudul județului Galați, „pomul de Sfântul Ilie” nu este doar un ritual, ci o formă de a păstra vie memoria celor plecați dintre cei vii.

CITEȘTE ȘI: Filarmonica Ploiești obține o nouă finanțare din partea DRP pentru proiectul „Acasă prin muzică – ecouri românești în Italia”

Back To Top