• Finalul acestei săptămâni a adus arta în atenția publicului ploieștean prin deschiderea unei noi expoziții la Galeria de Artă: „Vatra Neagra”, a artistului Mihai Teodorescu, este o expresie inedită având intenția de a deveni un omagiu adus orașului, prin trimiterea la ceea ce a reprezentat el în raport cu materia care arde.
• Focul, elementul central al expoziției, capătă două valențe în lucrările expuse: una materială și una simbolică.
Alma Sammel, curatoarea expoziției ne dezvăluie fundamentul care a stat la baza proiectului: „«Vatra Neagra» urmărește flacăra orașului în care artistul Mihai Teodorescu s-a născut, Ploiești, orașul construit deasupra materiei prime pe care o arde. În expoziție, focul apare ca entități. Unul este senzorial: căldura unui grup, a unei memorii, a unor povești. Celălalt foc este geologic: săpat, întărit și compactat în milioane de ani în pământul de sub noi”.
„Vatra Neagra” începe de la un simplu fapt: Mihai Teodorescu a crescut în Ploieşti, oraşul construit direct deasupra a ceea ce arde - pentru mai bine de un secol, una din zonele principale petrolifere din Europa, cu un orizont cândva dominat de sonde petroliere şi turnuri de rafinării, cu o universitate care a format protocoalele tehnice şi a pregătit generații de ingineri să extragă focul din pământ.
„În România, focul a fost imaginat ca ceva luat cu forța și ascuns în beci; în Ploieşti, imaginea aceasta a devenit infrastructură, iar infrastructura a devenit iconografie. Vatra Neagra trece prin foc de două ori, la două adâncimi. Prima dată focul este simţit înainte de a fi numit; a doua oară, este numit înainte de a fi simţit.
Titlul se referă la joc, la adunarea în jurul unei vetre şi la oraş ca amintire”, transmite artistul.
„Primul foc este domestic, împărtăşit. Este focul din centrul unui cerc - o formă care nu şi-a definit un singur înţeles. Un cerc de foc este un camping, un loc sigur de întâlnire, cald, la o aruncătură de băț de întuneric (...) Focul este văzut ca aparţinând corpului, copilăriei, repetiției ritualice şi a incertitudinii de a nu şti pe deplin dacă ai fost binevenit în cerc sau prins în el.
Sub el se află al doilea foc. Aici focul nu se mai comportă ca o memorie şi începe să se manifeste în materie. Aceeaşi căldură care strânge o comunitate în jurul ei, este căldura care ascunde ceva antic, dur şi îngropat: lumina soarelui comprimată în milioane de ani în piatra extrasă, rafinată şi arsă din nou ca și combustibil. Sculpturile cu flăcări marchează această schimbare. Acestea nu lucesc, ele nu încălzesc. Ele sunt focul care deja s-a întâmplat, foc devenit permanent, foc sediment, foc oprit în timp. Aranjate în linie, ele amintesc de un orizont cu puțuri de ţiţei - genul de imagine văzut de la distanţă, de deasupra şi în urmă.
Expoziţia tratează această moştenire - a artistului şi a orașului ca sistem de cunoştinţe transmis de la profesor la student, prin repetiție, prin mâini instruite, prin instituții care produc generații. Este un fel de memorie ce nu trăiește în trecut. Aceeaşi logică extractivă care funcţiona pe bază de petrol funcţionează acum pe baza a ceva nou: centrele de date şi hardware-ul de procesare care alimentează resursele artificiale şi îşi extrag propriile resurse îngropate, cu o poftă care aminteşte de cea care a construit oraşul. Moştenirea este încă în curs de scriere”, spune curatorul expoziției în descrierea sa.
„Două straturi de foc există în spațiu, niciodată separate complet: suprafața, unde focul este emoţional, amintit, împărtăşit şi adâncimea, unde focul este teluric, extras, industrial. Expoziţia este structurată ca o mişcare între aceste două straturi, fără o graniţă bine definită între ele. Cele două sunt continue, la fel cum este flacăra şi sursa ei de energie, chiar şi atunci când distanța dintre ele este mare.
Prin sculptură, desen şi instalaţii, Mihai Teodorescu planifică focul ca substanţa care nu este doar simplu caldă sau simplu distructivă, dar ambele în acelaşi timp: extras şi venerat, depozitat și oferit, stins şi reaprins. Formele flăcărilor, lucrate în ciment, ipsos şi lemn, se manifestă mai puțin ca foc şi mai mult ca o fosilă a acestuia - focul a completat cercul, aşteptând să fie iar săpat.
Vatra Neagra nu oferă o soluție între registre. Pune în scenă simplul fapt că fotul simţit, amintit, săpat, venerat şi ars este un material singular ce călătoreşte din mână în mână de foarte mult timp. Aici, focul începe ca memorie şi sfârşeşte al pământului”, se arată în descrierea expoziției.
„Vatra Neagra” poate fi vizitată până pe 16 septembrie, la Galeria de Artă Ploiești.
GALERIE FOTO
CITEȘTE ȘI: Două eleve din Ploiești, premiante la Olimpiada Internațională a Elenismului, ediția a XI-a
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
