• În fiecare an, pe data de 14 octombrie, credincioșii ortodocși o sărbătoresc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, un simbol al curățeniei și faptelor bune, cunoscută popular ca „Sfânta Vineri”.
• În această zi se ţine post, nu se munceşte şi în tradiția românească este ziua în care se prezice starea vremii.
Cunoscută drept „Luminătoarea Moldovei”, Sfânta Parascheva aduce credincioșilor speranța biruinței asupra ispitelor și necazurilor, prin modelul vieții sale, din secolul al XI-lea, care continuă să inspire și astăzi, îndemnând la unitate și iubire creștină.
Numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă „Vineri”, iar unii cercetători consideră că „Sfânta Vineri” provine din cultul zeiţei romane Venus, care în mitologia romană era zeiţa justiţiară.
Şi în mitologia românească, „Sfânta Vineri” este o divinitate intransigentă, justiţiară, fiind imaginată în chip de văduvă foarte bătrână şi aducătoare de năpastă, iar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitate.
Tradiţii şi obiceiuri care se ţin în această zi
În ajun de Sfânta Parascheva, femeile fac curățenie generală în gospodărie, un gest simbolic de purificare a casei și a sufletului, pregătindu-se pentru harul zilei sfinte, inspirate de viața plină de rugăciune a Sfintei Parascheva. Mulți aleg să postească înainte de sărbătoare, rugându-se pentru ocrotire, sănătate și liniște în familie.
Gospodinele pregătesc colaci, sarmale și bucate alese, pe care le împart celor nevoiași „pentru sufletul celor adormiți”. În unele locuri, colacii ajung la biserică, sunt sfințiți și apoi dați mai departe, transformând bunătatea în rugăciune. Tot acum, oamenii mulțumesc pentru roadele toamnei, păstrate cu grijă în cămări, și pentru pacea unui anotimp care cheamă la tihnă, priveghere și meditație.
Tradiția spune că, în noaptea de 13 spre 14 octombrie, cerurile se deschid, iar rugăciunile sincere sunt ascultate. Sfânta Parascheva, în genunchi înaintea lui Dumnezeu, cere împlinirea dorințelor celor care se roagă din inimă.
De Sfânta Parascheva, poți aprinde o candelă și trei lumânări din biserică, stând în genunchi cu fața spre răsărit. E bine să ai în casă o icoană a Sfintei Parascheva sau a Maicii Domnului. După ce ai alungat toate gândurile negative, rostește o rugăciune de trei ori, cerând îndrumare divină.
În satele românești, ziua sfintei înseamnă oprirea de la muncă, aprinderea lumânărilor și împărțirea colivelor, merelor și mustului — gesturi simple, dar pline de sens, care leagă oamenii de tradiție și de divin. Racla cu moaștele Sfintei Parascheva devine un izvor de speranță, unde rugăciunile se ridică ca o respirație comună a credinței.
Se spune că Acatistul Sfintei Parascheva, o rugăciune despre credință, har și minune, are o putere aparte, mai ales atunci când este rostit în ziua praznicului sfintei. Versurile sale, cântate sau citite cu credință, sunt un dialog tainic între sufletul omului și cer. Pentru unii, e o mângâiere în boală; pentru alții, o lumină în mijlocul încercării.
Superstiții de Sfânta Parascheva
Ziua de 14 octombrie nu este doar despre ritualuri vizibile — e și o zi în care cerul și pământul par să vorbească prin semne. Se spune că vremea de Sfânta Parascheva arată cum va fi iarna: ploaia măruntă prevestind un sezon blând, iar frigul și cerul senin anunțând o iarnă lungă și aspră. În satele Moldovei, oamenii privesc cerul și spun: „Sfânta își scutură năframa peste lume — așa cum cade ploaia, așa va fi și vremea”.
Conform tradițiilor populare, anumite gesturi sunt interzise pentru a nu atrage ghinion: nu se mănâncă fructe (sau doar se duc ca pomană), nu se spală, nu se gătește și nu se calcă. Nerespectarea acestor obiceiuri ar putea aduce dureri de cap sau alte necazuri.
Focul trebuie să ardă toată ziua, simbol al luminii divine și al protecției; stingerea lui înainte de apus este considerată semn rău. Visele din noaptea de dinaintea praznicului sunt văzute ca mesaje premonitorii, iar cei care se îmbolnăvesc în ziua sfintei credincioșii spun că trebuie să se pocăiască. Totodată, nunțile sau petrecerile mari sunt evitate, pentru că ziua este rezervată liniștii și reculegerii.
Visul cu Sfânta Cuvioasă: semnificații și mesaje
Se spune că atunci când Sfânta Parascheva îți apare în vis, nu este o simplă întâmplare. Nu e doar un joc al subconștientului, ci un mesaj dintr-o lume în care rugăciunile capătă glas. Mulți cred că ea vine acolo unde este durere, suferință sau rătăcire — ca o lumină blândă ce atinge sufletul în momentele de cumpănă.
Pentru cei bolnavi, visul cu Sfânta Parascheva este semn de alinare, de speranță și de vindecare. Pentru cei apăsați de greșeli ori neliniști, este chemarea de a reveni pe calea credinței. Uneori, ea nu spune nimic, dar simpla ei prezență aduce pacea pe care doar harul o poate dărui.
Se mai spune că atunci când un sfânt vorbește în vis, cuvintele lui nu sunt de ignorat. Pot fi sfaturi, avertismente sau chiar binecuvântări pentru ceea ce urmează. Dacă Sfânta Parascheva se apropie de tine, tradiția spune că urmează o veste bună — izbândă într-un proiect, un ajutor neașteptat sau o vindecare. Iar dacă te vezi îngenunchind în fața ei, e semn că o problemă grea, de sănătate sau de viață, își va găsi în curând rezolvarea.
Dar, dincolo de toate aceste semnificații, visul cu Sfânta Parascheva este mai mult decât un semn. Este o întâlnire. O clipă în care cerul pare să coboare în sufletul omului, pentru a-i aduce aminte că nu este niciodată singur.
În popor, Sfânta Parascheva este percepută ca fiind „mare la trup şi urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, de grindină, trăsnet şi pe copii îi apără de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.
În această zi nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi.
La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri.
Tinerele care își doresc căsătorie sau copii se spală pe față cu apă curată dimineața, considerată purificatoare și binecuvântată.
În tradiţie se spune că fetele care cos şi care spală în ziua Sfintei Parascheva vor rămâne nemăritate.
Cu toate că este o zi în care se ţine post, fructele închise la culoare şi cele în formă de cruce nu se consumă în această zi, pentru că amintesc de sacrificiul martiric.
Tot în această zi, se prezice vremea. Se spune că dacă este o zi frumoasă sau mohorâtă, la fel vor fi şi celelalte sărbători de peste an.
Şi ciobanii anticipează vremea în funcţie de mioarele lor, dacă acestea stau adunate una lângă cealaltă, este semn că va urma o iarnă grea.
Numită „luminătoarea casnică a Moldovei”, ea este cea mai bătrână sfântă dintre surorile ei, care protejează femeile căsătorite şi pe care le ajută la naştere, care căsătoreşte fetele şi poartă de grijă animalelor sălbatice.
În popor se credea că Sfânta Parascheva ar poseda la curţile ei un căţel de pază cu trup de fier şi dinţi de oţel, numită în mituri Leica-Boldeica.
Oamenii din popor credeau că aceasta umblă îmbrăcată în alb sau, negru şi locuieşte în munţi, în păduri sau în ostroavele mării, în cer, în lumea cealaltă.
Fie că vorbim de Cuvioasa Parascheva făcătoarea de minuni din Calendarul Ortodox sau de Sfânta Vineri din popor, sfânta are o influenţă foarte mare asupra conştinţei poporului român.
Astfel că, an de an, hramul acesteia transformă Iaşiul în cel mai mare centru de pelerinaj din ţară, credincioşii înălţând rugăciuni pentru sănătate şi pace la racla cu moaştele acesteia.
În ziua de 14 octombrie, când este sărbătorită Sfânta Parascheva, femeile nu torceau, nu spălau rufe și nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite și lăsate văduve (Sfânta fiind văduvă).
Mai erau interzise spălatul pe cap, împrumutatul din casă și petrecerile.
Cum au ajuns în România moaștele Sfintei Parascheva
Moaștele Sfintei Parascheva au ajuns în țara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost așezate pe 13 iunie 1641 în biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, din Iași.
În anul 1884, când biserica mănăstirii intră într-un proces de consolidare, sfintele moaște ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câțiva ani în Catedrala mitropolitană din Iași.
În martie 1944, sunt duse la Mănăstirea Ciorogârla de lângă București, din cauza ofensivei sovietice în Moldova.
Pe 27 octombrie 1944, moaștele au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București și readuse în Catedrala mitropolitană din Iași, pe 26 noiembrie 1944.
Moaştele Sfintei Cuvioasa Parascheva nu sunt intacte în racla la care milioane de credincioși s-au închinat și se închină de-a lungul anilor la Catedrala Mitropolitana din Iasi.
Din trupul Sfintei s-au luat de la început tălpile, care au rămas la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol și care se afla în prezent la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, din Istanbul.
Dupa cum a confirmat și Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iași din anul 1641 si încă de la început au fost sigilate de domnitorul Vasile Lupu si de Mitropolitul Varlaam, nefiind deschise niciodată de atunci.
Tot atunci s-a pus și un blestem prin care sunt afurisiți (blestemați) cei care ar îndrăzni să înstrăineze fragmente din Sfintele Moaște. „Această interdicție rămâne neschimbată”, potrivit Mitropoliei Moldovei.
CITEȘTE ȘI: S-a încheiat cea de-a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Toma Caragiu” FOTO&VIDEO
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
