La 11 ani de la tragedia din clubul Colectiv, TVR 1 a programat o ediție specială a emisiunii „Rock Maniac”, dedicată memoriei celor 65 de oameni care și-au pierdut viața în urma incendiului din 30 octombrie 2015. În centrul emisiunii se află un interviu-portret cu Andrei Găluț, solistul și singurul membru supraviețuitor al trupei Goodbye to Gravity.
- Citește și ARHIVĂ 2025: ZECE ANI DE LA COLECTIV. THE MEMENTO PROJECT: PRIMA APARIȚIE PUBLICĂ A LUI ANDREI GĂLUȚ, SOLISTUL ȘI SINGURUL SUPRAVIEȚUITOR AL TRUPEI GOODBYE TO GRAVITY VIDEO
Ediția specială „Rock Maniac” a avut loc sâmbătă, 31 octombrie, de la ora 22:15, la TVR 1. Înregistrarea apare într-un moment cu o semnificație aparte pentru comunitatea rock, pentru familiile victimelor și pentru supraviețuitorii tragediei Colectiv.
Andrei Găluț, revenirea la muzică după 11 ani
În septembrie 2026, Andrei Găluț a urcat din nou pe scenă, pentru prima dată după incendiul din Colectiv, în cadrul Guitar Meeting Festival de la Sibiu. Artistul a cântat alături de participanții care au învățat piesele Goodbye to Gravity, într-un moment care a readus în atenția publicului muzica formației și memoria colegilor săi dispăruți. În 2025, Andrei Găluț participase și la The Memento Project, un proiect muzical și caritabil dedicat memoriei victimelor, în cadrul căruia au fost reinterpretate piesele „The Day We Die” și „The Cage”.
Pentru publicul care a urmărit activitatea Goodbye to Gravity, revenirea solistului are o semnificație care depășește scena muzicală. Este și povestea unui supraviețuitor care, după ani de tratamente, recuperare și absență din viața publică, a reușit să se întoarcă la muzică.
Colectiv, tragedia care a marcat România
Pe 30 octombrie 2015, trupa Goodbye to Gravity susținea un concert în clubul Colectiv din București, cu ocazia lansării albumului „Mantras of War”. Un incendiu izbucnit în timpul spectacolului, provocat de artificiile utilizate în interior, s-a propagat rapid prin materialele inflamabile din club. În câteva zeci de secunde, spațiul s-a transformat într-o capcană pentru sutele de oameni aflați la concert. 27 de persoane au murit în noaptea incendiului. Alte 38 și-au pierdut viața ulterior, în spitale din România și din străinătate. Bilanțul tragediei a ajuns la 65 de morți.
Patru dintre cei cinci membri ai trupei Goodbye to Gravity au murit în urma incendiului: chitariștii Vlad Țelea și Mihai Alexandru, basistul Alex Pascu și bateristul Bogdan Enache. Andrei Găluț a fost singurul supraviețuitor al formației.
În urma celor întâmplate, România a cunoscut unele dintre cele mai ample proteste de după 1989. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, cerând responsabilitate politică, combaterea corupției și respectarea normelor de siguranță în spațiile publice.
Tragedia nu s-a încheiat odată cu stingerea incendiului
Pentru numeroase victime și familiile acestora, drama Colectiv a continuat în săptămânile și lunile care au urmat. Spitalele românești s-au confruntat cu un număr foarte mare de pacienți cu arsuri grave, într-un sistem medical insuficient pregătit pentru tratarea unor asemenea cazuri. Lipsa capacităților specializate, problemele legate de prevenirea infecțiilor nosocomiale și dificultățile transferării rapide a pacienților în centre medicale din străinătate au devenit subiecte ale unor investigații jurnalistice și anchete.
În zilele de după incendiu, autoritățile au transmis public mesaje potrivit cărora România dispunea de condițiile necesare pentru tratarea răniților. Realitatea avea să scoată la iveală deficiențe grave ale sistemului sanitar.
Mai mulți pacienți au fost transferați în străinătate, unii dintre ei după zile de spitalizare în România. Au existat supraviețuitori care au relatat ulterior despre infecțiile contractate în spitale, despre dificultățile recuperării și despre suferința provocată nu doar de arsuri, ci și de complicațiile medicale.
Investigațiile de presă au documentat problemele sistemului de îngrijire a marilor arși, inclusiv condițiile din spitale și modul în care autoritățile au gestionat criza. Colectiv a devenit astfel nu doar simbolul unui incendiu devastator, ci și al vulnerabilităților unui sistem medical care nu a reușit să ofere tuturor victimelor condițiile de tratament omenesc și profesionist de care aveau nevoie.
Trauma supraviețuitorilor și a familiilor
Pentru cei care au scăpat cu viață, recuperarea nu s-a măsurat doar în intervenții chirurgicale, grefe de piele sau luni de spitalizare. Mulți supraviețuitori au avut nevoie de ani de tratamente și recuperare fizică. Alții au vorbit despre anxietate, depresie, stres posttraumatic și dificultatea de a reveni la o viață obișnuită.
La acestea s-au adăugat pierderea prietenilor, sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului și confruntarea permanentă cu amintirile acelei nopți. Pentru familiile celor 65 de victime, trecerea timpului nu a însemnat dispariția durerii. Aniversările tragediei au devenit momente de comemorare, dar și de reamintire a responsabilităților instituționale și a promisiunilor făcute după incendiu. Promisiuni încălcate chiar și după 11 ani.
În fiecare an, numele victimelor sunt rostite din nou, iar fotografiile lor readuc în atenție oameni care au mers la un concert și nu s-au mai întors acasă.
11 ani mai târziu, memoria victimelor
Tragedia Colectiv a schimbat discursul public despre corupție, siguranță și responsabilitatea autorităților. A generat proteste, anchete, procese și promisiuni privind modernizarea sistemului medical și îmbunătățirea condițiilor de tratare a pacienților cu arsuri grave.
La 11 ani de la incendiu, întrebările despre capacitatea statului de a preveni asemenea tragedii și de a trata corespunzător victimele rămân răni deschise. Nici azi, România nu dispune de facilități complete pentru tratarea unor asemenea situații de urgență.
Revenirea lui Andrei Găluț pe scenă și interviul acordat emisiunii „Rock Maniac” readuc în atenție povestea unei formații distruse de tragedie, dar și memoria celor 65 de oameni care și-au pierdut viața. Dincolo de muzică și de comemorările anuale, Colectiv rămâne o tragedie care obligă societatea românească să nu uite ce s-a întâmplat, de ce a fost posibil și ce responsabilități au rămas în urma sa.
Sursa:
