Sociologii şi psihologii sunt îngrijoraţi de amploarea violenţei şi delicvenţei juvenile. În şcoli, cadrele didactice nu mai au control asupra evenimentelor nefireşti, ce se dezvoltă cu o agresivitate din ce în ce mai mare, ce poate concura cu succes cu cele mai bune filme horror, născocite de mintea unui regizor hollywoodian. Atâta timp cât există o bâtă sau o piatră, formele de violenţă nu vor dispărea. Cu ce vine societatea în contra-partida acestor forme de exprimare?
Să încercăm:
Riposta cu acelaşi element de represiune sau cu unul mai puternic...
Această formă de "care pe care" nu se poate termina dacât printr-o tragedie.
Fuga şi aşteptarea unui moment propice pentru a demonstra că poţi să fii în stare de o ripostă pe măsură...
Nu eşti cu nimic mai bun decât semenul tău.
Eu nu pot riposta cu aceeaşi monedă, pentru că nu sunt atât de bine dotat fizic, dar lasă că vede Dumnezeu şi o să-l pedepsească... şi în acest moment omul nostru aruncă o ocară sau un blestem...
Pare a fi răul cel mai mic din câte am văzut mai sus, însă doar pare, pentru că incapacitatea fizică şi complexul de neputinţă face ca tu să nu foloseşti forţa brută şi transferi totul Divinităţii, crezând şi sperând că dreptatea ta o să cadă ca o ghilotină pe capul oponentului tău.
Îi dau în judecată...
Mulţi oameni au fost dezamăgiţi să afle că deşi aveau dreptate – nu au avut.
Şi atunci ce este de făcut ?
Plecând de la aceste realităţi cotidiene începem împreună să construim o altă formă a trăirilor sociale. Cred cu toată fiinţa mea că un copil bine indrumat de părinţii şi dascălii lui poate să fie un bun coleg, un bun camarad şi un partener de viaţă deosebit. Un copil căruia îi place să scrie o poezie, să deseneze frumos, să cante – îmi dă convingerea fermă că acesta nu este o problemă pentru comunitatea în care trăieşte.
Dragi părinţi, vă iubiţi copiii? Doriţi să fiţi scutiţi mai târziu de problemele adolescenţei, căpătate din textul manelelor şi a altor forme de violenţă verbală şi fizică la care se pot supune din lipsă de cunoaştere ?
Exista remediu la îndemâna dumneavoastră.
Aduceţi copiii în Casa de Cultură a oraşului nostru şi veţi fi scutiţi de multe suferinţe.
Şi acum pentru dumneavoastră părinţi:
Copiii au nevoie de modele şi în cele mai multe cazuri ei imită comportamentul părinţilor. Dacă aceştia din urmă reuşesc ca din viaţa lor să facă şi altceva decât monotonia zilnică şi aproape reflexă a trecerii timpului, o activitate elevată de care să fie mândri atât copiii cât şi cei din jurul lor, atunci cu siguranţă suntem pe drumul cel bun.
Din experienţa mea ca dirijor al mai multor coruri, de-a lungul timpului am trăit experienţe minunate. Copiii erau mândri de părinţii lor atunci când îi vedeau la televizor, îi auzeau la radio, când plecau sau veneau din turneele făcute în ţară sau străinătate şi îmi place să cred că şi atmosfera căminului lor era alta, în sensul bun al cuvântului.
Vă invit dragi părinţi dar şi pe voi tinerii, să veniţi în Casa de Cultură Plopeni – oază în deşertul vremelnic al posibilităţilor oferite.
Aici găsiţi armonie, etică, elevaţie, etichetă şi plăcerea de a trăi.
Veniţi şi înscrieţi-vă în acest minunat grup - Corala "Armonia" Plopeni şi veţi vedea că se poate trăi într-un anumit fel... altfel.
Cu deosebit respect,
Dirijor Corala "Armonia " Plopeni - Prahova
Cornel MUTU
