• Consiliul Fiscal cere discret, în raportul anual pe 2025, creșterea vârstei de pensionare, un lucru pe care niciun guvern nu vrea să și-l asume, cu atât mai puțin în contextul economic, social și politic complicat prin care trece România astăzi.
• Recomandarea privind vârsta de pensionare apare abia în capitolele raportului, de trei ori, cel mai direct în cel despre sustenabilitatea datoriei publice, unde Consiliul trece îmbătrânirea populației și intrarea la pensie a „decrețeilor” printre riscurile pe termen lung.
Creșterea vârstei efective de pensionare este cea mai realistă pârghie care mai poate readuce spre sustenabilitate un sistem public de pensii pus sub presiune de un deficit record al bugetului de asigurări sociale de stat, de intrarea la pensie a generației „decrețeilor” începând din jurul anului 2030 și de faptul că înainte de 2040 numărul pensionarilor va depăși numărul celor care le finanțează pensiile.
Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, scrie în introducerea raportului că agențiile de rating au trecut instabilitatea politică printre factorii care periclitează calificativul țării.
„Atenuarea acestor riscuri ar reclama o serie de măsuri structurale: creșterea participării pe piața muncii, ajustarea graduală a vârstei de pensionare în corelație cu speranța de viață și eliminarea excepțiilor de la vârsta standard de pensionare”, sunt recomandările din raportul citat de Termene.ro.
Presiunea se vede deja în deficitul bugetelor de asigurări sociale (pensii, șomaj și sănătate). Calculat după metodologia europeană, care înregistrează veniturile și cheltuielile în anul în care se nasc drepturile și obligațiile, indiferent de momentul plății, acesta a crescut în 2025 cu 0,3% din PIB.
Deficitul bugetar total s-a redus în același an cu 1,4% din PIB, astfel că ponderea deficitului asigurărilor sociale în deficitul total a urcat la 27,8%. Creșterea participării pe piața muncii, extinderea bazei de contribuție și ajustarea graduală a vârstei de pensionare „pot ajuta la reducerea presiunii asupra deficitului bugetar”, mai notează Consiliul.
Creșterea vârstei de pensionare are însă un preț pentru fiecare cetățean care cotizează, după cum arată o analiză Termene Business Hub. Cu cât urcă această vârstă, cu atât este împins mai sus pragul de 74 de ani, vârsta la care abia își recuperează contribuțiile la sistemul public un tânăr care intră astăzi pe piața muncii, câștigă pe toată durata carierei salariul mediu pe economie și se va pensiona în condițiile legii actuale.
Contribuțiile nu mai țin pasul cu pensiile
Deficitul bugetului de asigurări sociale de stat, în calculul Consiliului Fiscal, care include și pensiile speciale și de serviciu, a crescut în 2025 față de 2024 cu 12,7 mld. lei, la 52,4 mld. lei. Raportat la PIB, deficitul a ajuns la 2,73%, maximul istoric, după ce în 2023 coborâse la 1,53%. Consiliul pune adâncirea din ultimii doi ani pe seama majorării pensiilor din sistemul public, odată cu aplicarea noii legi a pensiilor.
Gradul de autofinanțare, adică partea din cheltuielile cu pensiile pe care sistemul o acoperă din veniturile proprii, în principal din contribuții, a scăzut la 69,4% în 2025. În 2006, sistemul încă strângea mai mult decât cheltuia, cu o autofinanțare de 111,8%, iar minimul de 65,4% din 2016 coincide cu anul din care Consiliul include în calcul și pensiile militare.
Cu o autofinanțare de 69,4%, aproape o treime din banii plătiți ca pensii în 2025 nu au venit din contribuțiile sistemului. Golul este acoperit din alte venituri ale statului, iar deficitul bugetar în ansamblu se finanțează inclusiv prin împrumuturi, care majorează datoria publică. Dobânzile ridicate la care se împrumută statul cresc apoi cheltuielile bugetare, adâncind chiar deficitul care le-a generat.
În 2025, cheltuielile cu dobânzile au crescut față de 2024 cu 39,2% sau aproape 14,2 mld. lei, iar ponderea lor în PIB a urcat de la 2,1% la 2,6%, calculează Consiliul Fiscal. Dobânda medie plătită pe datoria publică a urcat în același interval de la 3,8% la 4,5%.
Presiunea continuă și în acest an. În primele șapte luni din 2026, statul a plătit dobânzi de 40,1 mld. lei, cu 26,5% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut, conform Ministerului Finanțelor, iar randamentul titlurilor de stat în lei pe zece ani, adică dobânda cerută de investitori pentru a împrumuta statul pe această perioadă, a ajuns pe 10 septembrie la 7,18%.
„Este prețul unei politici fiscale pe care piețele o tratează ca nesustenabilă”, scria Adrian Codirlașu, președintele asociației profesioniștilor în investiții CFA România, pe LinkedIn.
Dobânzile mari fac și mai greu de acoperit golul din bugetul de pensii. Ministerul Finanțelor proiectează, în strategia fiscal-bugetară pe termen mediu, o scădere a deficitului bugetului de pensii la 46,1 mld. lei în 2026, anul în care pensiile rămân înghețate la nivelul din decembrie 2025, iar valoarea punctului de referință rămâne la 81 de lei.
Pentru anii următori, proiecția readuce deficitul spre nivelul din 2025, la 51,1 mld. lei în 2027, 53,3 mld. lei în 2028 și 52,4 mld. lei în 2029. Ca pondere în PIB, deficitul ar coborî treptat până la 2,11% în 2029, iar autofinanțarea ar urca doar până la 74,7%.
Oricum am întoarce cifrele, chiar și cu pensiile înghețate, gaura din bugetul de pensii rămâne între 46,1 și 53,3 mld. lei pe an până la finalul deceniului, iar în spatele ei stă o obligație mult mai mare.
Eurostat calculează și datoria implicită a statului cu pensiile, adică valoarea de astăzi a tuturor pensiilor deja promise, celor aflați la pensie și celor care muncesc acum și au dobândit deja drepturi. Pentru România, partea nefinanțată a acestor promisiuni reprezenta 377% din PIB în 2021, obligație care se va plăti pe parcursul a zeci de ani.
Față de o asemenea povară, alternativele s-au epuizat aproape, admite George Moț, fondator al platformei DesprePensiiPrivate. Acesta avertizează de ani buni asupra costului pe care creșterea vârstei de pensionare îl are pentru cei care cotizează.
„Soluția cu creșterea vârstei de pensionare nu este ideală, dar este singura care mai poate fi luată (pe lângă împrumuturi și creșteri de taxe, dacă mai e loc de așa ceva)”, a declarat acesta pentru Termene Business Hub.
Proiecțiile Comisiei Europene arată că deficitul sistemului de pensii nu a atins încă nivelul maxim. Raportul de îmbătrânire, în care Comisia Europeană proiectează o dată la trei ani costurile îmbătrânirii populației pentru fiecare stat membru, măsoară în ediția din 2024 altceva decât Consiliul Fiscal, și anume diferența dintre contribuțiile la pensiile publice și toate cheltuielile cu pensiile publice, inclusiv pensiile speciale, cele ale agricultorilor și indemnizațiile acordate veteranilor, văduvelor de război, foștilor deținuți politici sau revoluționarilor. Calculul pornește de la anul 2022 și folosește ipoteze comune pentru toate statele membre, în timp ce Consiliul Fiscal urmărește execuția efectivă a bugetului de asigurări sociale de stat, plus pensiile militare.
Măsurat astfel, deficitul sistemului de pensii era de 2,55% din PIB în 2022, se adâncește până la 5,05% în jurul anului 2045 și abia apoi revine, la 1,86% în 2070. Ediția anterioară a raportului, din 2021, estima valori considerabil mai severe, cu un deficit de 6,61% în 2022, punctul cel mai adânc la 8,34% și 5,4% în 2070.
„Pentru Bulgaria, Italia și România, deficitul sistemului de pensii ar ajunge la 5%-6% din PIB în perioada de proiecție”, avertizează Comisia.
Din fișa de țară a României, redactată de Ministerul Finanțelor pentru Raportul de îmbătrânire, reiese că revenirea de după 2045 se datorează în mare parte unor pensii tot mai mici raportat la salarii și scăderii numărului de pensionari, pe măsură ce generațiile numeroase ies din sistem.
Mai mulți pensionari decât contribuabili
Raportul dintre numărul de salariați și cel de pensionari a scăzut de la 2,28 în 1990 la 1,11 în 2025, arată Consiliul Fiscal. Consiliul a folosit datele INS pentru întreaga perioadă, cu excepția anului 2025, când numărul angajaților, de 5,47 de milioane, este o prognoză a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP).
Cu alte cuvinte, dacă în 1990 reveneau 228 de salariați la fiecare 100 de pensionari, în 2025 mai reveneau doar 111.
Totuși, scăderea nu a fost continuă. Pe grafic, linia salariaților coboară sub coloana pensionarilor la sfârșitul anilor ’90 și revine peste ea abia în jurul lui 2020, ceea ce înseamnă că, timp de aproape două decenii, raportul a stat sub pragul de un salariat la un pensionar.
Revenirea se explică prin evoluția diferită a categoriilor de pensionari. Numărul pensionarilor din sistemul de asigurări sociale de stat a rămas relativ stabil după 2010, când a atins 4,77 de milioane, iar în 2025 era de 4,56 de milioane. Pensionarii agricultori, în schimb, au scăzut de la 1,77 de milioane în 2001 la 125.000 în 2025, pe măsură ce schema, închisă, se stinge. De cealaltă parte, numărul salariaților a crescut după 2011.
În decembrie 2025, numărul salariaților activi a scăzut față de decembrie 2024 cu circa 137.000, la 5,59 de milioane, conform Ministerului Muncii. În același registru figurau 6,48 de milioane de contracte de muncă active, cu aproape 892.000 mai multe decât salariații, pentru că o parte dintre ei au mai mult de un contract. În sectorul public lucrau, la finalul anului 2025, circa 1,28 de milioane de angajați, după ce numărul lor s-a redus cu peste 28.000 într-un an, mai notează Consiliul Fiscal.
Pentru proiecții, Comisia Europeană folosește numărul contribuabililor, adică al tuturor celor care plătesc contribuții la pensia publică, inclusiv al independenților și al șomerilor care primesc indemnizație.
În proiecțiile pentru România, numărul contribuabililor la 100 de pensionari coboară de la 117 în 2022 la 110 în 2030, la 95 în 2040 și la 84 în 2050, apoi urcă la 87 în 2060 și la 103 în 2070, pe măsură ce numărul pensionarilor scade.
Pe tot acest interval, contribuabilii se împuținează de la 5,85 de milioane la 4,09 milioane, în timp ce pensionarii urcă de la 5 milioane la 5,23 de milioane în 2050, înainte să coboare la 3,96 de milioane în 2070.
Diferența dintre cele două moduri de a număra este importantă. Consiliul Fiscal citează cifra de 0,84 pentru 2050 ca număr de salariați la un pensionar, dar în proiecția Comisiei ea măsoară contribuabilii. Orice salariat plătește contribuții, deci salariații sunt doar o parte din contribuabili, iar un raport calculat numai pe salariați ar ieși sub 0,84.
La finalul lui 2022, anul de pornire al proiecțiilor, Revisal număra aproape 5,7 milioane de salariați activi, conform Ministerului Muncii, față de 5,85 de milioane de contribuabili în calculul Comisiei. Registrul nu îi cuprinde însă pe funcționarii publici și pe angajații din apărare, ordine publică și magistratură, deci numărul real al salariaților era mai mare.
Astfel, pornind de la 1,11 salariați la 1 pensionar în 2025, scăderea reală până în 2050 ar fi mai mare decât sugerează comparația făcută de Consiliu.
Presiunea cea mai mare vine în deceniul următor. Generațiile numeroase născute între 1967 și 1970, după decretul din 1966 care a interzis avortul, intră în sistemul de pensii în jurul lui 2030. Fișa plasează în deceniul 2030-2040 cea mai rapidă creștere a raportului de dependență a vârstnicilor. Indicatorul arată câte persoane de 65 de ani și peste revin la 100 de persoane de 20-64 de ani, iar în acest deceniu urcă de la 36 la 46,5.
„Vom avea un șoc major în jurul anului 2030, pentru că vom avea din ce în ce mai mulți beneficiari și din ce în ce mai puțini contributori”, avertizează Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank România, fost președinte al Consiliului Fiscal și, din iunie 2025, consilier onorific al lui Ilie Bolojan, într-o intervenție la Digi24.
Șocul despre care avertizează Dumitru se vede și în proiecția cheltuielilor. Potrivit Comisiei, cheltuielile cu pensiile publice urcă de la 8,5% din PIB în 2022 la 10,6% în 2045, înainte să coboare la 7,6% în 2070. Media UE pornește de la 11,4% și crește până în 2045 cu doar 0,7% din PIB. Cea mai mare parte a creșterii din România se concentrează în primii ani.
„În perioada 2022-2030, cheltuielile cu pensiile cresc în medie cu 0,5 puncte procentuale în UE, majorându-se în 21 de state membre. Cea mai mare creștere ar fi în România (+1,9 puncte procentuale din PIB)”, arată Raportul de îmbătrânire.
Vârsta de pensionare și speranța de viață
Una este vârsta standard de pensionare prevăzută de lege și alta este vârsta la care oamenii ies efectiv din muncă. Prima este cea pe care Consiliul Fiscal cere să o legăm de speranța de viață, în timp ce diferența dintre cele două este explicată în bună măsură de pensionarea anticipată și de numeroasele excepții de la vârsta standard.
Pentru bărbați, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani. Pentru femei este, din iulie 2026, de 62 de ani și 7 luni și va crește treptat până la același nivel în 2035, conform Casei Naționale de Pensii Publice.
Vârsta la care oamenii ies efectiv la pensie este însă mai mică. Bărbații care s-au pensionat în 2022, inclusiv pe pensie anticipată sau de invaliditate, aveau în medie 61,6 ani, cu 3,4 ani sub vârsta standard, una dintre cele mai mari distanțe din UE, arată fișa. Femeile aveau în medie 61,5 ani, aproape de vârsta lor standard din acel an, de 61,8 ani.
Vârsta medie de ieșire din câmpul muncii, estimată de Comisie pentru 2023, era de 63,2 ani la bărbați și de 62,5 ani la femei. Cele două vârste nu se compară direct, fiind calculate pe baze și în ani diferiți.
Desigur, vârstele medii nu arată câți oameni sunt în fiecare situație. Fișa compară numărul celor care ies din câmpul muncii înainte de vârsta standard cu al celor care ies la această vârstă sau după.
În 2023, raportul era de 1,9 pe total, de 2,7 la bărbați și de 1,1 la femei. Asta înseamnă că la fiecare persoană care a lucrat până la vârsta standard, aproape două au plecat mai devreme – aproape trei la bărbați și puțin peste una la femei.
O vârstă standard mai mare mută și pragurile pentru pensionarea anticipată și pentru reducerile acordate celor care au lucrat în condiții speciale sau deosebite ori mamelor, pentru că toate se calculează ca ani scăzuți din vârsta standard.
Din perspectiva celui care iese din câmpul muncii fără să se pensioneze, o vârstă standard mai mare înseamnă mai mult timp fără salariu și fără pensie. Din perspectiva statului, economia la plata pensiei este diminuată de faptul că acești oameni nu revin la muncă, deci nu mai plătesc nici contribuții.
În 2022, 29,8% dintre pensionari aveau sub 65 de ani, inclusiv pensionarii de invaliditate și urmașii. Altfel spus, aproape unul din trei români care primeau pensie nu ajunsese la vârsta standard a bărbaților. Ponderea, estimează Comisia, va coborî până la 9,5% în 2070 pe măsură ce excepțiile restrânse prin reforma din 2023 își fac efectul.
Pe fluxul anual de ieșiri din câmpul muncii, Comisia estimează în proiecția care include reforma din 2023 că raportul de 1,9 dintre ieșirile înainte de vârsta standard și cele de la vârsta standard sau de după va urca până la 2,3 în 2029, apoi va coborî la 1 în 2040, la 0,9 în 2050, la 0,8 în 2060 și la 0,7 în 2070. Așadar, abia după 2040 ar ajunge să lucreze până la vârsta standard cel puțin la fel de mulți oameni câți pleacă înainte de ea.
La femei, raportul aproape se dublează până în 2030, de la 1,1 la 1,9, cu un vârf de 2,1 în 2029, semn că vârsta lor standard crește mai repede decât se schimbă obiceiurile de ieșire din câmpul muncii.
Legea 360/2023, noua lege a pensiilor, prevede că după 2035 vârsta standard va crește cu jumătate din creșterea speranței de viață, la fiecare trei ani. Documentul redactat de Ministerul Finanțelor pentru Raportul de îmbătrânire precizează însă că prevederea nu a putut fi inclusă în proiecții, în absența unor reguli metodologice clare de implementare.
Avem, așadar, în lege o prevedere pe care nici statul nu știe s-o calculeze.
Mai gravă decât lipsa normelor este întârzierea cu care pornește mecanismul. Bărbații născuți între 1967 și 1970 împlinesc 65 de ani între 2032 și 2035, iar femeile din aceleași generații au o vârstă standard mai mică, pentru că egalizarea se încheie abia cu cele născute în 1970, deci ies la pensie și mai devreme decât bărbații din aceleași generații.
Legătura cu speranța de viață pornește abia după 2035, astfel că generațiile care ies la pensie în valul din 2030-2035 nu vor fi atinse de ea. Efectul este că generația cea mai numeroasă, care este și cel mai numeros bloc de electorat, iese la pensie după regulile de azi. În acest fel, guvernanții nu i-au supărat pe cei mai mulți alegători.
Costul fiscal al acestui val de pensionări va fi suportat de bugetele viitoare și – printr-un sistem în care contribuțiile de azi plătesc pensiile de azi – de generațiile mai tinere care vor contribui atunci.
Ritmul prevăzut de lege este și el insuficient. Legea transmite doar jumătate din câștigul de speranță de viață în vârsta de pensionare, iar cealaltă jumătate rămâne, în principiu, în perioada petrecută la pensie, care continuă astfel să crească.
Durata pensionării, adică numărul de ani pe care o persoană îi mai trăiește, în medie, după ce iese din câmpul muncii, crește foarte puțin până în 2070 în majoritatea statelor care au legat vârsta de pensionare de speranța de viață. La bărbați, creșterea este de 0,2 ani în Italia, 1,2 ani în Danemarca, 1,5 ani în Suedia, 1,6 ani în Grecia și 1,9 ani în Țările de Jos.
În România, unde proiecția nu include legătura, durata pensionării bărbaților crește cu 7 ani, de la 15,8 ani în 2023 la 22,8 ani în 2070, cea mai amplă creștere din UE. Media europeană este de 3,8 ani. Raportată la durata carierei, perioada de pensie a bărbaților urcă de la 38,7% la 55,5%. La femei, durata pensionării crește de la 20,8 la 26,3 ani.
În analiza Comisiei asupra factorilor care modifică cheltuielile cu pensiile, reducerea pensionărilor înainte de 65 de ani are cea mai mare contribuție la scăderea cheltuielilor între 2022 și 2070, de 9,8% din PIB.
Ar urma legarea vârstei de speranța de viață, pe baza unor norme clare, anunțate cu mulți ani înainte. Anunțul timpuriu contează la fel de mult ca mecanismul în sine, pentru că nimeni nu își poate reface planurile de pensionare cu doi ani înainte de a le pune în aplicare.
Ultima ar fi creșterea participării pe piața muncii, prin reducerea șomajului în rândul tinerilor, limitarea emigrației, încurajarea imigrației economice selective și o integrare mai bună a lucrătorilor vârstnici.
Mai multe și graficele pe Termene.ro
Compania ploieșteană Termene.ro, platforma care oferă informaţii despre firmele din România, este cel mai important agregator de date din domeniul economic, o sursă de referință pentru analize economice și conținut de business, furnizor de informație relevantă, riguroasă și ușor de înțeles, bazată pe date concrete și susținută de experiență profesională.
CITEȘTE ȘI: Fondurile de pensii private obligatorii aveau active de 246,8 miliarde de lei, la finalul lunii iulie
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
