Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Întrerup o continuitate, pe care o promisesem data trecută pentru a încheia cuviincios şi după toate regulile unui articolaş sau ale unui discurs ca să ne referim puţin la preajma geografică şi temporală. Adică, ce s-a întâmplat (din câte ştiu eu) în jurul nostru, zilele acestea, în plină febră electorală.

De fapt, într-o stare subfebrilă, care e ştiut, reprezintă tot o stare patognomonică, iar maladia românească... oho, câţi n-au vorbit despre polimorfismul ei rămuros!
De la Cantemir încoace, până la ţăţuşca de la etajul 3, mai argumentat şi ascuţit, mai veninos sau bont – numai de „răul românesc" am citit şi auzit. Când nu sunt „patologi" sunt procurori – oricum, toţi competenţi, volintiri, perspicaci, categorici. Şi uite că aşa "proşti", „ultimii din Europa", „leneşi" ne ajută Dumnezeu şi supravieţuim în nişte hotare puţintel mai mici decât în 1918 dar mult mai mari decât la 1859.

În jur – prăpădenie. Imperii dezagregate, trufii "implozate". Ce-a rămas din ursoiul slav în afară de respiraţia arctică a nemuritoarei sale sete de lăţire? Unde-i Iugoslavia? Cehoslovacia mai poate vizita cu condescendenţă saloanele lumii bune răsăritene, ca în anii'70-'80?

O pulbere fină sau un noroi gros au rămas după ele, iar vanităţile de şef de sală într-un local de provincie ale Ungariei ce reprezintă ele decât perspectiva pe care o aplică Don Quijote asupra unei rândăşoaice pe care o vede Dulcineea cea nobilă.

Cred şi ei că mai participă la ex—ex-ul (de 7 ori mortul) Imperiul Austro-Ungar. Şi asta în timp ce vin şi-şi cumpără benzină la Oradea sau îşi vând locurile de casă şi construcţiile copiate după cele de la Viena pe jumătate preţul unei garsoniere confort 3 din Balta Albă.

Asta pentru că prea ne vedem rău, arieraţii, handicapaţii Europei. Nu înseamnă să basculăm abrupt şi stupid înspre păguboşenia complexului contrar. Nu-ţi dă nicio superioritate apriorică (scuze!) că Sorbona are 23 de profesori universitari români în momentul de faţă şi că unul este chiar ploieştean, celebru (pentru ei!), Basarab Nicolescu.

Şi apoi, dacă invocăm fără să ne flagelăm, întâmplările de mai zilele trecute, cu mall-ul și acum cu bătaia dintre pomanagiii de la cozile la fasolea cu cârnaţi de la 1 Decembrie, iar nu rezolvăm ceva. Ce să dovedim cu asta? Da, aşa a fost: s-au bătut ca milogii dintr-o Curte a Miracolelor din Evul Mediu franţuz pentru o farfurie în plus de fiertură; da, şi-au dat în cap cu tigăile!

Ştim şi noi că există tone de nesimţire şi de needucaţie alături de păcate mai vechi, de metehne cronice precum lenea, hoţia, şmecheria. Şi mai există ceva pe care ne jenăm să-l numim fără să câştigăm ceva prin ascunderea lui: Prostia.
Nu stupiditate (care e cam acelaşi lucru) ci o prostie altoită pe... sau odrăslită din lene şi proastă creştere ori din lipsă de educaţie flagrantă. Nu întâmplător Imnul se intitulează cum se intitulează. Prostia ca somn al fiinţei tale, ca înţelenire a tot ceea ce este nobil sau dătător de umanitate în animalul om.

Aici trebuie să îndreptăm toate diligenţele şi insomniile noastre. Cum să micşorăm numărul şi nocivitatea acestei mase compacte, agresive şi manipulabile, a proştilor, fuduli sau amorţiţi, activi, pretenţioşi ori Dumnezeu ştie cum vor fi acţionând ori vieţuind ei.

Ei sunt pâinea şi şansa atâtor demagogi şi atâtor profitori crapuloși. Ei au cerut moarte intelectualilor. Ei reduc aspiraţiile înalte la amorţitul ghiorţăielii stomacale, ei au pretins că dacă dădea mâncare, Ceauşescu mai trăia.
Nu le trebuie libertate şi demnitate, ci maţ plin, râgâială şi somn neclintit.

O prostie făcută din nesimţire, acolo bat televiziunile vechilor securişti. Îl vezi pe Gâdea apărând în costum naţional mimând un patriotism nu de operetă, ci de bâlci, încât îţi vine să vomiţi - şi te gândeşti că totu-i făcut pentru a gâdila pe burtă scroafa interioară care horcăie în nesimţitul prost sau în prostul care nu ştie decât să ceară, urând munca, libertatea şi visul.
Numesc prost pe oricine nu reuşeşte, cât de cât, să-şi ascundă lăcomia porcină de dinăuntru.

Cei care nu numai că nu izbutesc să disimuleze, dar o şi etalează sunt deja escrocii şi hahalerele profitului. Că oricum de canalii avem parte! NICU BOARU

Back To Top