Este nuntă în cartier și cântă un acordeon, de azi dimineață. Mă gândesc că este o carieră de viitor. Trebuie și pentru asta școală?
Cântă un acordeon și mă gândesc că muzica favorită a românilor a devenit maneaua. Pentru asta nu trebuie școală. De ce să le mai ținem deschise?
Cântă un acordeon și mă gândesc că suntem conduși de maneliști, care are au valoare, iar noi, alegătorii, suntem fraierii care nu se descurcă. Avem o lege care spune că pentru Educație se alocă 6%. Guvernul a alocat 2,9% și ne somează să respectăm noi legile. Avem un ministru al Educației care minte de îngheață apele, a luat ministerul pe persoană fizică, cenzurează institutul de cercetare din subordine ca să își justifice reforma nebazată pe vreo cercetare. Și face economii de la cei săraci, din preuniversitar. Dânsul este dintre cei bogați, din universitar. Acolo nu se schimbă nimic. Fiecare cu valoarea lui.
Cântă un acordeon și mă gândesc că avem un ministru al Educației care a declarat senin că nu știe cum se va aplica reforma lui. Că profesorii care tocmai au luat, cu mult efort, concursuri, este posibil să nu aibă posturi. Că ar putea preda și alte materii. Dar el este bucuros că se comasează școli și se mărește numărul de elevi în clase.
Cântă un acordeon și mă gândesc că președintele trebuia să se întâlnească cu liderii de sindicat din Educație. A promulgat legea rușinoasă înainte de asta. Așa că au venit degeaba. Niște fraieri. Atâta dispreț, acum pe caniculă, poate îi mai răcorește. Îmi aduc aminte că am avut un președinte care spunea că școala n-are valoare, că avem Google pentru asta, dar nici el nu a făcut un gest atât de manelist. Îmi aduc aminte că am avut un președinte care era profesor, dar și el a avut alte griji.
Cântă un acordeon și mă gândesc că publicul nu este interesat de Educație. Subiectele acestor zile caniculare sunt Insula iubirii, pozele de vacanță la plajă, plânsul pe umărul infractorilor eliberați prea devreme, grătarul, fotbalul. Poate ar trebui școli noi, pe gusturile publicului. Poate așa am avea și noi valoare.
Cântă un acordeon și mă gândesc că cei pe care i-am votat se ocupă de altceva decât au promis. Le-am scris unora dintre ei, probabil sunt la nuntă, nu au răspuns. Au patru ani să dezamăgească, de ce nu ar începe cât mai repede?
Ne vedem la toamnă. Când se vor număra oalele sparte de reforma estivală.
Despre Ciprian Apetrei
Ciprian Apetrei este un profesor de filosofie și de limba română că limbă străină, scriitor și jurnalist ploieștean, specializat pe problematica românilor de pretutindeni.
Este membru al AJRP (Asociația jurnaliștilor români de pretutindeni) și al UZPR (Uniunea jurnaliștilor profesioniști din România).
Este contributor la Adevărul, fondator al RoZoom Press și colaborator al mai multor publicații culturale.
A publicat cărțile „Cel de la geam” (ed. Eikon, 2020), „Aici și acolo. Filografii” (ed. Eikon, 2022), „Ai găsit ce căutăm cu toții? Filografii” (ed. Eikon, 2023) și coordonează antologia în trei volume „Povești călătoare, scrise de români din lumea largă” (ed. Minela, 2021, 2022, 2023).
Foto: ilustrație
CITEȘTE ȘI: FOTO. Scriitorul Ciprian Apetrei: „Parcul Bucov - un fel de Herăstrău în miniatură, căzut în paragină”
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
