Poți privi crima făcută de copiii din Timiș ca pe o banală știre și poți zapa indiferent internetul mai departe. Sau poți înțelege că statisticile ultimilor ani legate de comportamentele deviante înmulțite la copiii și adolescenții de azi au crescut în jurul tău precum buruiana.
Într-un stat cu instituții care funcționează doar pe hârtie, copiii de 13 ani au acces la droguri pe stradă și la rețele sociale unde petrec ore în șir, iar părinții ridică din umeri captivi și ei în societatea asta digitală multilateral-semianalfabetă. Tinerii sunt lăsați să zburde într-o junglă din care scapă cine poate. Unii rămân doar schilodiți sufletește, alții însă ajung la pușcărie sau direct la cimitir.
Ultimii 15 ani au transformat radical exercițiul interacțiunii umane. Am revăzut documentarul Social Dilema. „Dacă primești ceva gratis, tu ești marfa”. De re/văzut!
Industria social-media – cu cifre mai mari decât oricare altă industrie la scară mondială - supune ființa umană la provocări fără precedent în istoria speciei. Incapabile să țină pasul, societățile asistă bulversate la schimbarea mult prea rapidă și par să nu își revină din șoc.
Între timp, odată cu avântul din ultimii ani, ne trezim că ne creștem copiii într-o lume dementă, plină de pericole. Pentru completare, vă invit să vizionați și filmul Adolescence, în caz că v-a scăpat.
Dacă te culci confortabil pe partea cealaltă, spunându-ți că ție și copilului tău nu i se poate întâmpla, ar trebuie să te trezești repede și să stai cu ochii larg deschiși.
Algoritmii construiți exclusiv pentru profit, fără etică, fără limite bagă indivizii în bule repetitive de conținut extrem. Violență, umilință, agresivitate, validare prin like-uri și inimioare. Repetat zilnic devine noua normalitate. Asta trăim acum: copii care nu mai percep limite, nu mai disting gravitatea faptelor lor. Nu pentru că s-au născut violenți, ci pentru că au fost formați într-un mediu care stimulează impulsul, nu rațiunea.
În paralel, statul român a dispărut. După 25 de ani de eșec în lupta antidrog, România a desființat vechea agenție și a înființat alta. Mai multă birocrație, aceeași lipsă de acțiune. Puțină prevenție reală în școli. Zero intervenție timpurie, multă indiferență. Dacă victima își retrage plângerea în cazul unor abuzuri, dosarul se oprește. Fără anchetă socială. Fără evaluare psihologică. Fără urmărirea fenomenului. Ca și cum problema ar dispărea dacă nu mai e pe o hârtie procedurală.
Exact aceeași logică precum algoritmul: dacă nu mai generează semnal, nu mai contează. Între timp, părinții sunt lăsați singuri în fața telefonului copilului ori a drogurilor tot mai accesibile. Singuri într-un sistem care reacționează doar după tragedii și apoi se spală pe mâini procedural.
Crima despre care vorbim azi vine din această zonă: copii scăpați din orice plasă de siguranță, crescuți între algoritmi fără etică și instituții pline de blazare și incompetență. Nu e doar o dramă penală. Este un eșec de stat. Când lași educația emoțională a unei generații pe mâna rețelelor sociale și protecția copiilor pe mâna unor proceduri goale, nu mai pierzi doar controlul. Pierzi oamenii reali. Astăzi pierzi vieți, mâine pierzi statul. Sebastian IGNAT
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
