Fiecare zi petrecută în odinioară fantasticul oraș al lui nenea Iancu îmi proiectează în minte praful ăsta al neputinței în care stă încremenit spiritualul Ploesci de altădată - actualul orășel de mâna a doua din acest veac. Și voi simțiți la fel, sunt convins că vă irită acea discrepanță din discursurile scoase pe gură de aleșii care se tot perindă, de 35 de ani prin fața microfoanelor și starea dezolantă a locurilor pe lângă care trecem zilnic.
- Vezi video Sebastian Ignat aici: https://youtu.be/LxFcZDS51ZM?si=HYefOqCARZeJ66G1
Discrepantă e și bogăția politicienilor care fierb de grija urbei față de sărăcia lucie din jur. De ce am rămas în urma altor orașe? De ce interminabilele lupte politice nu pot îndrepta orașul într-o direcție bună?
Fiecare mandat începe cu promisiunea unui nou început și se termină cu explicații despre ce n-a mers. Între punctul A și B rămân aceleași ședințe, aceleași blocaje și același război între tabere.
Orașe care nu păreau cu nimic mai avantajate decât Ploieștiul au mers înainte. Sunt locuri în România care s-au devoltat uimitor. Unele au plecat de la minus infinit și au devenit localități decente, unde poți trăi civilizat. Aici ne lăudăm cu câte o asfaltare, o cârpeală electorală și cam atât. Criza gunoiului, criza termiei, criza TCE, criza stației de epurare și crizele de nervi zilnice.
După praful orașului se văd vilele, funcțiile și neamurile care sug la grămadă din sinecuri. Prosperitatea boșilor din politică și administrație care de 35 de ani ne spun că sistemul i-a învins reprezintă batjocura absolută la adresa oamenilor care se încolonează, la fiecare început de an, la ghișeul de taxe și impozite locale.
Continuarea pe Punctulpeignat.ro
Sebastian IGNAT: GRINDEANU ȘI JOCUL DE-A RESPONSABILITATEA
