În România de astăzi, nu mai e clar cine vorbește în numele credinței, însă devine tot mai clar cine tace tocmai atunci când ar trebui să aibă poziții neîndoielnice.
În timp ce acest „creștinism” agresiv, politizat și profund fals se extinde, din interiorul Bisericii vine liniștea. O liniște care nu mai poate fi confundată cu prudența sau cu tradiționalul discurs oficial echilibrat. Este un vid de neînțeles între țipetele populiștilor care flutură zgomotos icoane în mâini și atitudinea Bisericii Ortodoxe Române.
Vidul este ocupat rapid de acest amestec toxic de naționalism de carton, ortodoxie de fațadă și propagandă ambalată în icoane. Asta nu este credință, e doar o minciună folosită metodic și repetat, cu un singur scop: semănarea dezbinării în societate și preluarea puterii politice.
Biserica are forța să scoată oamenii din acest relativism periculos. Însă asta presupune ieșirea din discreția confortabilă. Cuvântul drept trebuie spus răspicat.
Patriarhia Română a ridicat, în timpul Părintelui Daniel, un edificiu la care au aspirat generații. Poate că a venit momentul pentru încă unul, iar acela este edificiul cuvântului. Un cuvânt capabil să învingă impostura, manipularea și ticăloșia celor care folosesc credința ca instrument pentru a păcăli oamenii și pentru a parveni politic. Sebastian IGNAT
-
Vezi toate producțiile video APH:https://actualitateaprahoveana.ro/aph-tv
