În peisajul politic isteric actual, încercăm să abordăm toate perspectivele, pentru a lăsa adevărul să își facă loc într-o societate relativizată până la alienare de atâta nechezol propagandistic venit din toate direcțiile. Astăzi, despre o analiză semnată de Cristian Pîrvulescu în Contributors.ro.
Problema României de astăzi nu este legată de lipsa unei strategii fiscale, ci de incapacitatea cronică a statului de a transforma această strategie în rezultate. Asta explică analiza semnată de Pîrvulescu, care vorbește despre un paradox fundamental: România încearcă să aplice o disciplină economică într-un sistem instituțional care nu are capacitatea să o susțină.
Relația dintre austeritate și creștere economică este „mai degrabă presupusă decât demonstrată”. Cu alte cuvinte, ideea că reducerea cheltuielilor publice generează automat încredere și investiții nu este o lege economică, ci o ipoteză. Una care, în absența unor instituții solide, riscă să rămână doar o promisiune.
România se află într-o veritabilă capcană instituțională, spune Pîrvulescu. Statul adoptă modele, importă politici, mimează reforme, dar nu reușește să le transforme în rezultate concrete. Avem strategii fără execuție și obiective fără capacitatea reală de a fi atinse.
În acest context, austeritatea devine nu doar insuficientă, ci chiar problematică. Pentru că ea presupune un stat capabil, coerent și eficient. Or, exact aceste componente sunt slăbite atunci când resursele sunt tăiate într-un sistem deja fragil. Paradoxul este evident: încerci să întărești statul reducându-i capacitatea de funcționare.
Autorul denumește strategia drept o reformă de semnal pentru creditori, fără a purta profunzimea practică - dureros de necesară stării actuale de fapt. O reformă orientată spre exterior – către piețe, către instituțiile europene, către agențiile de rating – dar care ocolește problema esențială: funcționarea internă a statului.
România duce lipsă de capacitate administrativă, de coerență instituțională și, mai ales, de execuție. Iar fără aceste elemente, austeritatea nu reformează. Doar ajustează temporar cifrele, lăsând neschimbată problema de fond.
În final, întrebarea nu este dacă România are nevoie de disciplină fiscală. Evident că are. Întrebarea reală este dacă statul român este capabil să o transforme într-o reformă autentică. Pentru că, până când răspunsul la această întrebare rămâne negativ, orice austeritate va fi doar o promisiune repetată. Nu o soluție. Timpul și cifrele vor vorbi.
Sebastian Ignat
Citește și: IEȘIREA PSD DE LA GUVERNARE: VESELIE LA PARASTAS
-
Vezi toate producțiile video APH:https://actualitateaprahoveana.ro/aph-tv
