O țară întreagă asistă la mizerabilul spectacol al prescrierilor în dosare de mare corupție, la procese întinse pe ani de zile și la o încredere publică tot mai scăzută în actul de justiție. Ca și cum nu ar exista aceste realități specifice țărilor din lumea a treia, spațiul public românesc a fost deturnat spre alte teme paralele: salariile, sporurile și discuțiile diverse legate de drepturile financiare ale magistraților.
Când jurnaliști, organizații civice și reprezentanți ai societății civile au semnalat problemele, reacția conducerii sistemului a fost cât se poate de agresivă. Publicarea unei liste cu persoane și organizații critice la adresa justiției a accentuat impresia că energia instituțională este îndreptată mai degrabă spre contestarea criticilor decât spre rezolvarea problemelor semnalate. Într-o democrație, presa și societatea civilă nu sunt adversarii justiției, ci reprezintă un mecanism firesc de control și dialog public și de semnalare a vulnerabilităților instituționale. Nu facem lista infamiei, ca în perioada stalinistă.
Atacul la critică
Astăzi, litigiul privind drepturile salariale din Justiție cu impact de miliarde de lei (aproape 5 miliarde!) asupra bugetului public deschide o altă temă la fel de grea pentru magistrați. Cât de sănătos este pentru echilibrul puterilor în stat ca instanțele să ajungă să stabilească obligații financiare uriașe pentru buget în litigii care privesc propriul sistem? Și cum poate fi recâștigată încrederea publică atunci când marile teme ale justiției, durata proceselor, prescrierile, predictibilitatea actului de justiție și responsabilitatea instituțională, rămân în plan secund?
Miliardele se pot plăti, nu și încrederea în sistem
Independența justiției reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai statului de drept. Tocmai de aceea, ea trebuie însoțită de aceeași măsură de transparență, responsabilitate și disponibilitate pentru dialog public. Cu cât puterea unei instituții este mai mare, cu atât mai mare este și obligația ei de a explica deciziile care afectează întreaga societate.
Justiția nu își consolidează autoritatea reducând la tăcere vocile incomode și nici câștigând noi privilegii. O consolidează atunci când cetățenii văd că aceeași fermitate cu care își apără independența este folosită pentru a apăra dreptatea, responsabilitatea și interesul public.
Poate că restanțele salariale vor fi, într-o zi, plătite. Dar cele mai importante restanțe ale justiției nu se plătesc cu bani. Se recuperează prin încrederea cetățenilor în sistem, iar aceasta se câștigă doar prin dreptate, transparență și responsabilitate. Sebastian Ignat
Citește și: NU STINGI INCENDIUL CU PIROMANII
Vezi toate producțiile video APH: https://actualitateaprahoveana.ro/aph-tv
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
