Emisiunea de lunea trecută, moderată de flaşneta Realităţii TV, Radu Soviani, n-a reuşit să ne arate decât ceea ce ştiam din 2005: că Elena Udrea are conexiuni cu mediul dubios de afaceri cu statul. Sigur, nu putem s-o facem răspunzătoare de faptul că unul dintre partenerii de afaceri ai soţului său a vrut să dea o ţeapă statului, dar ne putem îndoi de onorabilitatea unui ministru din Guvernul României care se găseşte într-un asemenea anturaj şi al cărui consort, nu uitaţi, era combinatorul din stenogramele ALRO.
Încercarea însă de a o lega cu orice preț pe Elena Udrea, ca înalt demnitar, de afacerea Baaklini este lipsită de suport logic, de vreme ce s-a putut constata că libianul nu a beneficiat în niciun fel de protecţie din partea instituţiilor statului. Ca să nu mai amintesc si de faptul că taman „odiosul” de Sorin Blejnar, recomandat de o filială PDL apropiată Elenei Udrea, este cel care a devoalat tentativa de fraudă a lui Baaklini.
Din păcate pentru ea, Elena Udrea a demonstrat, în intervenţia făcută cu glas înţiglat, că nu este nici pe departe politicianul inspirat şi spontan, atât de omagiat pe blogurile udriste. Astfel că, a preferat să se eschiveze, când a fost întrebată tendenţios dacă îl cunoaşte pe Baaklini, în loc să răspundă tranşant: „Da, îl cunosc, dar, după cum vedeţi, asta nu l-a scăpat de braţul legii!” Ar fi fost un răspuns onest, menit să demonteze orice speculaţie ale coprofagilor Realităţii. Amintiţi-vă de răspunsul lui Băsescu când a fost întrebat de cumetria fratelui său cu interlopul Bercea Mondialu`.
Dar nu Elena Udrea este subiectul acestui post, ci prestaţia penibilă a lui Cornel Nistorescu în acea emisiune, moderată de Radu Soviani, acest promiţător succesor al Oanei Stancu şi Ursu la un loc. Nu cred că agresivitatea mitocănească şi superficialitatea argumentelor, deja caracteristice intervenţiilor lui Cornel Nistorescu, a mai surprins pe cineva. M-a stupefiat însă incoerenţa aiuritoare cu care fostul jurnalist a răspuns la întrebările, e drept, de-o monumentală prostie, ale moderatorului-flaşnetă.
Radu Soviani: Domnule Nistorescu, care credeţi că este poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar: îl susţine pe domnul Blejnar, sau îl urăşte pe domnul Blejnar?
Cornel Nistorescu (rânjind, cu voce cavernoasă, despre poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar): Îl conduce…
Radu Soviani (fremătând): Îl conduce şi-l susţine!
Cornel Nistorescu (isteric): E şef, domne’! E superior! Ierarhic este ministru superior. Păi, dacă toţi primarii ăia se fac de penibil în faţa Elenei Udrea, vă daţi – hâc (sughiţ) – seama că rolul lui Blejnar nu este să facă pe…ăăăă…marea personalitate care o înfruntă pe Elena Udrea. Este subordonatul Elenei Udrea, scurt pe doi!
Iată şi momentul în care Cornel Nistorescu, confuz şi dezorientat în timp şi spaţiu, molfăieşte un răspuns absolut halucinant:
Radu Soviani(după o întreagă discuţie despre comisarul șef al Gărzii Financiare Bucureşti, găsit membru PSD şi apoi PDL) : Un comisar şef, colorat politic, este un lucru normal pentru o ţară a Uniunii Europene, domnule Nistorescu?
Cornel Nistorescu: (pauză) …Cum e colorat? Religios sau politic? Că acuma…Există şi unii care au coloratură religioasă…
Radu Soviani (descumpănit): PDL…
Cornel Nistorescu: Domne, au ajuns unii, e o întreagă grupare de-o anume orientare, o minoritate religioasă, care s-a infiltrat acuma în instituţiile statului şi toţi conduc de zor…Deci minoritar e…În Poliţie din? Susţinut politic?
Radu Soviani (și mai descumpănit): Comisar şef, Garda Financiară Bucureşti, membru PDL…
Nu vă supăraţi că-ntreb: să fi fost Cornel Nistorescu mangă? Sau muci?
Iulian Preda