Categorie: Politic

nastaseJudecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat motivarea sentinţei din 6 ianuarie 2014, prin care Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită şi şantaj. Motivarea sentinţei se întinde pe nu mai puţin de 214 pagini. Şantajul, în cel mai pur stil mafiot.

Fostul premier a fost acuzat în dosarul "Zambaccian" pentru că, în perioada 2002 - 2004, în calitate de premier, ar fi primit, în mod direct şi prin intermediul soţiei sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004. Aceste foloase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China şi cheltuielile aferente acestor importuri, precum şi contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea Cornu şi din Bucureşti.

„În speţă, instanţa de recurs reţine că faptele deduse judecăţii se circumscriu corupţiei la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care şi-a folosit funcţia deţinută în statul român pentru obţinerea unor foloase, patrimoniale şi nu numai, din partea unor funcţionari care au ales această cale (mai mult sau mai puţin liber) pentru a se asigura că vor ocupa în continuare funcţiile deţinute.

Activitatea infracţională dedusă judecăţii nu s-a rezumat la corupţia clasică (dare şi luare de mită), ci a inclus şi alte infracţiuni, asimilate celor de corupţie (şantaj) sau în legătură directă cu acestea (spălare de bani, fals în contabilitate) ori prevăzute în legi speciale (folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale). Această multitudine de acte infracţionale, majoritatea derulate într-o lungă perioadă de timp (de circa 2 ani), se explică prin dorinţa inculpaţilor care le-au săvârşit de a ascunde faptele grave de corupţie comise de inculpatul Năstase Adrian, în calitate de prim-ministru, ajutat de soţia sa, iar mai apoi, după devoalarea acestora, de a îngreuna sau chiar zădărnici probarea lor.

În egală măsură, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi s-a suprapus peste interesul inculpaţilor Năstase de a-şi ascunde adevărata situaţie materială şi de a se asigura că nu vor întâmpina dificultăţi în cazul (improbabil în acea epocă) în care s-ar fi declanşat un control al averii. Sunt astfel de reţinut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpaţi şi nerecunoscute de ei (circa 700.000 USD numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-şi susţine nevinovăţia (60.000 USD pentru tâmplăria de la Cornu), care au fost achitate cash în diferite modalităţi (mape, plicuri, sac textil sau chiar decupaj realizat într-un top de hârtie tip A4), fără a se cere vreo dovadă pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine înţeles).

În ce priveşte infracţiunea de şantaj, cele două convorbiri ambientale purtate cu martorul Creţu Octavian dezvăluie disperarea inculpatului Năstase Adrian de a împiedica aflarea adevărului atât cu privire la faptele de corupţie comise în legătură cu bunurile achiziţionate din China (pe care încearcă să le bagatelizeze), cât şi cu privire la planul secund (care pare mai important pentru inculpat), al unei posibile declanşări a controlului averii sale. În acest context, inculpatul Năstase nu a avut nicio reţinere de a acţiona în cel mai pur stil mafiot, încercând să impună tăcerea persoanei care „l-a trădat" (aşa cum însuşi inculpatul s-a exprimat) prin dezvăluiri viitoare compromiţătoare pentru aceasta, ce aveau însă să fie făcute nu de către inculpat, ci de o persoană care, spre deosebire de partea vătămată Păun Ioan, a ales să-i fie credincioasă până la capăt (inculpata Jianu Irina Paula)."

Iată motivele pentru care judecătorii sunt convinşi de existenţa infracţiunii de luare de mită:

„- un funcţionar public „inferior" (în persoana inculpatei Jianu, conducător al unui organ public central de specialitate) a însoţit în vizite private în străinătate pe soţia unui funcţionar public „superior" (în persoana inculpatului Năstase Adrian, prim-ministru), în subordinea căruia îşi desfăşura activitatea şi care putea dispune asupra menţinerii sau eliberării sale din funcţie;

- funcţionarul public inferior a suportat, prin intermediul unor societăţi pe care le controlează în fapt, toate cheltuielile legate de introducerea în ţară şi transportul intern al bunurilor achiziţionate din străinătate de către funcţionarul public superior, precum şi cheltuielile ocazionate de renovarea unui imobil care îi aparţinea acestuia;

- valoarea totală a acestor foloase a fost de aproximativ 500.000 de euro;

- între cei doi funcţionari sau familiile acestora nu au existat relaţii apropiate sau de prietenie;

- în perioada în care aceste foloase sunt remise, respectiv primite funcţionarul public inferior a fost reconfirmat (numit din nou) în funcţie atunci când instituţia pe care o conducea a fost trecută în subordinea directă a altei autorităţi publice din structura guvernului condus de către funcţionarul public superior; mai mult, una dintre aceste reconfirmări în funcţie a fost dispusă în mod nemijlocit chiar de funcţionarul public superior căruia îi fuseseră remise foloasele în condiţiile arătate mai sus."

Cum l-a servit consulul Păun pe şeful Guvernului pentru a rămâne în funcţie:

„Spre deosebire de inculpata Jianu, care a negat însăşi existenţa foloaselor şi nu a oferit vreo explicaţia cu privire la scopul pentru care acestea au fost remise inculpatului Năstase, martorul Păun Ioan a arătat în declaraţiile date în cauză (urmărire penală, fond şi recurs) care au fost circumstanţele în care a prestat servicii pentru inculpatul Năstase Adrian.

Ceea ce interesează din aceste declaraţii, dincolo de amănuntele faptice, este motivaţia care a stat la baza foloaselor necuvenite prestate în favoarea inculpatului Năstase. Astfel, din declaraţiile martorului Păun Ioan rezultă că:

- în aprilie 2002 se apropia sfârşitul misiunii sale în China şi era interesat să rămână în continuare la post; - cariera profesională a oricărui diplomat şi a oricărui lucrător din consulat sau ambasadă depinde 100% de instituţiile guvernamentale, ca şi de conducerea politică;

- în ce priveşte posibilitatea de a nu da curs solicitărilor venite din partea inculpaţilor Năstase Adrian şi Năstase Daniela, aceasta exista doar în condiţiile în care pleca din China (consecinţa unui refuz era încheierea misiunii în străinătate);

- de regulă, orice rugăminte a unui prim-ministru este de fapt un ordin pentru funcţionarul public ce este în subordine directă;

- pe perioada cât lucrezi într-un minister, eşti subordonat direct ministrului şi prim-ministrului, cu atât mai mult când eşti în misiune externă, când intri în contact direct cu ei şi când orice greşeală sau părere de ofensă te costă postul;

- nu şi-a pus problema că serviciile procurate familiei Năstase ar fi ilicite, dar chiar dacă şi-ar fi pus această problemă, ce ar fi putut face? (alternativa era riscul de a-şi pierde slujba, deşi acest lucru nu i s-a spus expres);

- deşi martorul a arătat că nu poate spune că a încercat să cumpere influenţa inculpatei Năstase Daniela pentru a fi menţinut în străinătate, totuşi acesta a menţionat că şi-a dorit să aibă o relaţie cât mai bună cu inculpata, pentru a avea la cine apela în situaţia în care va avea o problemă;

- deşi nu i s-a spus că ar putea avansa în funcţie, era clar însă că fiind într-o relaţie bună cu o persoană importantă, eşti protejat;

- numirile în funcţiile de consul general se fac prin hotărâre de guvern, propunerea putând să vină fie de la Ministerul Afacerilor Externe, fie poate să fie o decizie politică;

- revocarea dintr-o funcţie de consul este practic inatacabilă, întrucât orice încercare ar fi fără efect, cu atât mai mult cu cât încetarea misiunii nu este motivată;

- avansarea sa în funcţia de consul general ar putea fi interpretată ca o răsplată pentru serviciile făcute familiei Năstase."

Mai multe AICI

Back To Top