Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Remember

elisabeta rizeaÎn data de 6 octombrie 2013 se împlinesc zece ani de la dispariția Elisabetei Rizea, simbol al eroicei rezistențe a românului împotriva totalitarismului impus țării noastre după Al Doilea Război Mondial. Elisabeta Rizea a murit la 91 de ani.

Astăzi, la zece ani de la pășirea ei într-o lume mai liniștită decât a noastră, singurul lucru ce ni se cere este să nu uităm. Să nu așternem tăcerea peste povestea ei. Doar așa, sacrificiul țăranului român, înarmat în munți pentru salvarea Neamului, va fi găsit împlinire, peste ani.

Elisabeta Rizea (n. 28 iunie 1912, Domnești, județul Argeș - d. 6 octombrie 2003) a fost o eroină a luptei anticomuniste din România, nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948.

În cumpliţii ani 50 ai secolului trecut, s-a alăturat, din demnitate şi solidaritate umană, luptătorilor din grupul Arsenescu-Arnăuţoiu, care s-au opus, în Munţii Făgăraş, sovietizării şi colectivizării sălbatice instaurate prin teroare de trupele Securităţii.

Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961. A executat 12 ani de închisoare. Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.

Regimul comunist s-a impus în România, strivind orice umbră de opoziţie, fie ea numai închipuită. În situaţiile de opoziţie făţişă, cruzimea Securităţii atingea limite demonice. Elisabeta Rizea s-a alăturat luptătorilor din grupul Arsenescu-Arnăuţoiu, care s-au opus, în Munţii Făgăraş, sovietizării şi colectivizării sălbatice, orchestrate de trupele Securităţii. Deşi a suferit torturi îngrozitoare, nu i-a trădat pe cei care încă mai sperau că sfârşitul comunismului nu poate să fie prea departe. „Au venit, maică, nenorociţii ăştia de comunişti, la putere, şi ne-au luat tot: părul din cap, pământul, căruţa. Un singur lucru nu ne-au putut lua: sufletul!" – Elisabeta Rizea.

Recunoştinţa regală

În ultimii ani din viaţă, Tuţa Rizii nu se mai putea ridica în picioare, se târa în genunchi.

Aşa l-a primit în casa ei din Nucşoara pe preşedintele Emil Constantinescu şi pe Majestatea Sa Regele Mihai.

Fiica ei, Elena, povesteşte despre bucuria de a primi un rege într-o casă umilă: „A venit Majestatea Sa. Mama stătea într-un cărucior cu rotile, că nu mai putea să meargă, dar cu greu s-a ridicat în picioare, s-a sprijinit de perete şi aşa l-a primit pe rege.

«Veto, eşti mai mică decât mine, dar tot eu am venit la tine», i-a zis regele, mamei. Apoi, s-au îmbrăţişat, un rege şi o femeie simplă, de la ţară. Am plâns. Cred că cea mai mare onoare pentru mama a fost acea îmbrăţişare. A fost recompensată pentru toată suferinţa prin care a trecut".

Când stăteai de vorbă cu ea, îţi mărturisea dorinţa ei ascunsă: „Maică, nu vreau să mor până nu se limpezeşte lumea asta".

A murit la Spitalul Judeţean Piteşti, într-un pat de reanimare, în urma unei pneumonii virale. Avea 91 de ani. Cu mult timp în urmă, Mama Rizea se vindecase de frica de moarte. La fel ca mulţi alţi deţinuţi politic.

Poate că existenţa ei nu a fost un lucru prea însemnat, dar majoră a fost lecţia istoriei sale personale, aceea că vremurile grele trec, oamenii grei rămân.

Fără să vrea şi fără să-şi dea seama, regimul comunist a făcut, în multe cazuri, în temutele sale închisori, din oameni slabi - oameni puternici şi din păcătoşi - sfinţi.

Sursa: ziarullumina.ro

Foto: mediafax

Back To Top