• Pe 11 noiembrie 1995, se stinge din viață Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă, cel care şi-a pierdut 17 ani din viaţă în închisorile comuniste.
• Viața sa a fost o luptă continuă pentru valorile moralei creștine și ale patriotismului românesc autentic.
Corneliu Coposu a fost un cunoscut politician român, greco-catolic, liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România.
După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. Corneliu Coposu a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. După decesul său, Corneliu Coposu a fost înlocuit de senatorul Ioan Bărbuș.
Viața lui Corneliu Coposu
La 20 mai 1914, se naște la Bobota, în județul Salaj. Corneliu Coposu, fiul protopopului greco-catolic, Valentin Coposu și al Aureliei, născută Anceanu.
Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Băsești. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod, era preot, var primar cu Alexandru Vaida Voievod.
Crește și este educat într-o familie care desfășura o intensă acrivitate politică pentru recunoașterea drepturilor românilor în Imperiul Austro-Ungar, prin intermediul Partidului Național Român.
Tatăl, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei românești în Transilvania, a suferit numeroase persecuții: a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta, sub acuzația de înaltă trădare. A fost pus în libertate personal de generalul Moșoiu, cu ocazia eliberării Budapestei după intrarea armatei române în capitala maghiară. Valentin Coposu a fost deputat în Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 și a votat Unirea.
Mama, Aurelia, fiica protopopului unit Iulian Anceanu și a Corneliei, născută Vaida, era descendenta unei vechi familii ce reunea tradițiile politico-culturale și religioase ale mediului românesc ardelean. Aurelia Coposu i-a educat pe cei cinci copii ai săi: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia și Rodica, în spiritul moralei creștine și patriotismului românesc autentic.
Între 1919 – 1923, Corneliu Coposu urmează școala primară în comuna Bobota.
Între 1923 – 1930, urmează Liceul confesional greco-catolic „Vasile cel Mare”. Rolul cel mai important în evoluția să ulterioară îl joacă apropierea și influența marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul și modelul său de-a lungul întregii sale existențe.
Între 1930 – 1934, se concentrează asupra studiilor juridice și economice la Universitatea din Cluj.
Din 1935 până în 1937 este președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, colaborator la ziarul „România Nouă”, condus de Zaharia Boilă,”Mesajul” (Zalău), „Unirea” (Blaj), etc.
CITEȘTE ȘI: 110 ani de la moartea Regelui Carol I, primul monarh al României
În 1937, devine secretarul personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care îl însoțește în toate misiunile și negocierile politice importante până în 1940, când primește titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind această funcție până la arestarea sa și a lui Maniu, la 14 iulie 1947.
În această calitate l-a însoțit în toate negocierile și tratativele purtate cu negociatorii occidentali și cu liderii partidelor politice din coaliția antihitleristă. I s-a încredințat cifrul secret al corespondenței diplomatice prin care Opoziția negocia ieșirea României din Axă și întoarcerea ei către aliații tradiționali. Avea misiunea de a întreține relații confidențiale cu reprezentanții guvernului englez la Liverpool, cu delegații opoziției române care duceau tratative la Cairo, cu emisarii români de la Stockholm și cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia).
Se mută la București după cedarea Ardealului de Nord. Colaborează la săptămânalul „Ardealul”, publicația refugiaților transilvăneni. Scrie de asemenea în publicațiile „Zorile”, „Dacia”, „Șantier”, „Curentul”, „Cuvândul Liber”, „Dreptatea” și altele. Semnează ocazional cu pseudonimul dr. C. Sălăjeanul.
În 1941, o cunoaște pe viitoarea sa soție, Arlette, fiica generalului Marcovici și a Jeannei Husser. Generalul făcuse parte din cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanța, unde Maniu mergea la odihnă la hotelul francez ținut de bunica lui Arlette.
Pe 24 octombrie 1942, are loc căsătoria cu Arlette Marcovici. Ea va fi arestată în 1950 și implicată împreună cu sora ei France într-un proces înscenat de spionaj. După ispășirea a 14 ani de pedeapsă, iese bolnavă grav din închisoare și moare pe 27 decembrie 1966.
În 1945, Corneliu Coposu devine președinte al filialei PNȚ Salaj. Este ales secretar general adjunct al PNȚ. Delegat al PNȚ la reinstalarea activității autorității românești în Transilvania de Nord.
În 1946, este promovat secretar al Delegației Permanente, forul conducător al partidului.
Pe 14 iulie 1947, este arestat împreună cu întreaga conducere PNȚ, după înscenarea de la Tămădău, deși nu făcuse parte din grupul arestat acolo.
De atunci, până în 1956, timp de 9 ani, rămâne în arest preventiv, fără să fie judecat. S-a încercat implicarea lui în numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsă de probe.
În 1956, i se intentează un proces de înaltă trădare. Este condamnat conform practicilor comuniste la muncă silnică pe viață pentru „înalta trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”.
În perioada 1954 – 1962 este supus la 8 ani de regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, dar se îmbolnăvește grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat deținuților politici.
Din 1962 până în 1964, este obligat la domiciliul forțat în Bărăgan la Valea Călmățui, în comuna Rubla.
Este pus în libertate în aprilie 1964, după 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla.
După 1964, lucrează ca muncitor necalificat pe șantierele de construcții, fiind angajat la Întreprinderea de Construcții Montaj București, atelierul de tâmplărie mecanică. Este permanent urmărit și convocat periodic la Securitate.
I se fac 27 de percheziții intre 1964-1989, i se confiscă dulapuri întregi de documente și manuscrise.
În anul 1987, afiliază Partidul Național Țărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin Democrată, adresând o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepreșendintele organizației.
În zilele de 22 – 23 decembrie 1989, anunță printr-un mesaj-manifest reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat – PNTCD.
După 1989, a fost solicitat, cu ocazia fiecărui eveniment politic major în România, să-și exprime opiniile în interviurile luate de posturile internaționale de Radio: Europa Liberă, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii și posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri apărute în presa românească și străină.
În zilele de 28 - 29 ianuarie 1990, își asumă și devine, practic, liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care caută să monopolizeze puterea executivă și legislativă, confiscând Revoluția din decembrie 1989.
Înțelegând că Revoluția a fost furată de noua putere „emanată”, înzestrată cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opoziția în România postcomunistă. Începând cu data de 29 ianuarie 1990, devine ținta unei virulente campanii de presă prin care se lansează zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea să continue cu aceeași intensitate până după alegerile legislative din aprilie 1992.
În iulie 1991, îi face o vizită Regelui Mihai I la Versoix în Elveția, fidel crezului său monarhic. Legăturile lui cu suveranul și familia regală au continuat până la sfârșitul existenței sale.
Pe data de 27 septembrie 1991, este reales președinte al PNȚCD la primul Congres al partidului, iar până în 1993, activează ca Președinte al Convenției Democrate Române. Ideea formării Convenției îi aparținuse și o propusese încă din 1990.
Alături de alți lideri ai partidelor de Opoziție, oameni de artă și cultură, în aprilie 1992, îl întâlnește pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de România, cu ocazia memorabilei vizite regale în România, cu ocazia Sfintelor Paști din 1992.
În perioada august – septembrie 1992, efectuează un turneu de prezentare al candidatului Convenției Democrate Române, Emil Constantinescu, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Germania și Anglia.
Pe data de 27 septembrie 1992, în urma alegerilor, devine senator de București.
Până în 1995, activează pe plan internațional, printre altele în calitate de membru în Consiliul Uniunii Europene Creștin Democrate și în Internaționala Creștin Democrată; efectuează călătorii și participă la diverse congrese ale partidelor creștin democrate frățești (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franța, Elveția).
În perioada februarie-martie 1995, efectuează o vizită în SUA, la invitația Cogresului American.
În luna mai 1995, este numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă decorație a Republicii Franceze.
Pe 6 octombrie 1995, are loc Ceremonia acordării Legiunii de Onoare cu grad de ofițer de către Ambasadorul Franței la București, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Franței la București în numele Președintelui Jacques Chirac.
La data de 11 noiembrie 1995, Corneliu Coposu încetează din viață la Spitalul Universitar din București, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat în 1994.
Este dus pe ultimul drum pe 14 noiembrie 1995, fiind înmormântat la Cimitirul Belu Catolic, fără funeralii naționale, dar sute de mii de români vin să-l conducă pe ultimul drum.
Fundația care îi poartă numele și principiile
La scurt timp după plecarea la Cer a lui Corneliu Coposu, Rodica Coposu și Flavia Bălescu-Coposu au hotărât înființarea unei fundații care să poarte numele politicianului, care a și început să funcționeze de la data de 17 iulie 1996.
„La plecarea dintre noi a fratelui nostru, Corneliu Coposu, în opinia publică din România s-a produs o mare schimbare de atitudine și de reconsiderare a personalității sale, transformându-l din inamicul public numărul 1, în victima unui regim ostil și în luptător adevărat pentru cauza cea dreaptă. O dată cu această schimbare de poziție, anumite persoane, cunoscute sau nu, au încercat să profite, în interes personal, de noua considerație de care se bucura, pentru a trage foloase personale”, se arată în descrierea organizației.
„Alături de noi și-au manifestat dorința de a adera ca membri, prieteni și cunoscuți, scopul principal al fundației fiind răspândirea principiilor creștin-democrate, în care fratele nostru a crezut întotdeauna. Aceste principii se regăsesc și la baza doctrinei Partidului Național Țărănesc, rostite de către Iuliu Maniu, la Marea Adunare Națională, de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918.
Când am înființat această fundație, am ținut cont de faptul că principiile doctrinei creștin-democrate se refereau, în principal, la propagarea lor în cadrul tineretului, prin procurarea de cărți, organizarea de conferințe și prelegeri,promovarea moralei creștine în viața socială și politică a României. Fratele nostru a regăsit aceste principii, aproape în întregime, în doctrina PNȚ, fapt ce l-a determinat să înscrie partidul în familia partidelor creștin-democrate, încă din ilegalitate, din 1987”, mai transmit membrii fondatori.
Fundația Corneliu Coposu promovează principiile creștin democrate. Totodată, își propune să sprijine și să organizeze o numeroase acțiuni sociale:
- atragerea tinerilor (elevi, studenți) în procesul educațional de cunoaștere și analiză a fenomenului intitulat „Comunismul în România”;
- promovarea culturii memoriei și a adevărului referitoare la viața și activitatea lui Corneliu Coposu;
- pregătirea și perfecționarea cunoștințelor culturale, tehnice, științifice, politice, manageriale ale tineretului (elevi, studenți sau absolvenți ai institutelor de învățământ superior) prin acordarea unor burse pe termen scurt sau mediu, în limita fondurilor Fundaţiei Corneliu Coposu, în cadrul unor universități sau alte instituții de profil din țară și străinătate, pentru a-și însuși cunoștințele la nivelul standardelor internaționale;
- organizarea de simpozioane, conferințe, comunicări științifice, schimburi de experiență;
acordarea de ajutoare umanitare, în limita fondurilor Fundaţiei Corneliu Coposu; sprijinirea editării de cărți.
În ţară sunt înfiinţate sucursale în oraşele : Aiud (jud. Alba), Buzău(jud. Buzău), Oradea (jud.Bihor), Zalău (jud. Sălaj).
Sursă: corneliu-coposu.ro
CITEȘTE ȘI: 29 octombrie: 149 de ani de la nașterea Reginei Maria a României
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană