Căpușele sunt paraziți hematofagi (se hrănesc cu sângele gazdelor) și populează o singură gazdă timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate. Cele mai multe cazuri apar primăvara și vara. Mușcăturile lor sunt indolore (de aceea prezența lor nu este simțită de gazdă).
Căpușele sunt mici: 2,5 - 4 mm lungime; femelele sunt de obicei mai mari decât masculii; după o perioadă în care se hrănesc cu sânge, femelele ajung până la 14 mm lungime şi la o greutate de 500 de ori mai mare decât cea iniţială; corpul este compus din două segmente şi are culoarea roşu — maro, galben — maro sau gri — maro; capul, maxilele aparatului bucal şi cele 4 perechi de picioare au în general o culoare mai închisă decât restul corpului.
După o perioadă de hrănire intensivă, femelele depun 1000 -3000 de ouă în pământ. În primele stadii larvare, larvele care ies din ou, au doar trei perechi de picioare; abia stadiile târzii de nimfă au, precum căpuşele adulte, patru perechi de picioare. Durata evoluţiei de la stadiul de ou la cel de căpuşă adultă depinde de temperatură şi se întinde pe 1-3 ani.
Căpuşele îşi găsesc gazde cu ajutorul chemoreceptorilor (organe speciale) aflaţi pe segmentul inferior al perechii anterioare de picioare. Dacă o gazdă trece prin iarba sau frunzişul unde se află o căpuşă, aceasta se lipeşte de ea. În general, mamiferele mici şi păsările servesc drept gazde larvelor şi nimfelor de căpuşe, pe când cele adulte se pot aşeza şi pe mamifere mari, inclusiv pe oameni.
Căpușele sunt răspândite în Europa centrală, de est şi de nord, în Asia, America de Nord şi Australia.
În locul înţepăturii, după ce căpuşa a căzut sau a fost îndepărtată, poate apărea, din cauza reacţiilor alergice la saliva căpuşei, o leziune urticariană, caracterizată prin senzaţii accentuate de mâncărime şi cu un centru de necroză. Căpuşa poate fi periculoasă, deoarece este purtătoare de arboviruşi şi agenţi patogeni ai bolii Lyme (borelioză). Boala se desfăşoară în diferite etape, care sunt fiecare caracterizate de simptome specifice. În primă fază, la 60-80% din persoanele infectate, apare în zona muşcăturii, o înroşire a pielii (Erythema chronicum migrans), care se extinde treptat. În această etapă, bolnavii se simt slăbiţi, au dureri de picioare şi de mâini, li se inflamează glandele limfatice sau prezintă simptome de gripă. După aproximativ 6 săptămâni de la infectarea cu bacterii, se ajunge la a doua etapa de evoluţie a bolii, care se caracterizează prin pareze parţiale, poliartrită, pericardită şi nevrite precum şi tulburări ale ritmului cardiac, care pot fi chiar fatale. Simptome de reper în această fază a bolii mai sunt şi paralizia unui nerv al feţei (paralizie facială) sau durerile radiculare. În a treia etapă a bolii, care începe la aproximativ doi ani de la infectare, au loc modificări ale creierului asemănătoare celor ce acompaniază boli precum sifilisul sau scleroza multiplă. În cazul în care, după o invazie de căpuşe, se observă una sau mai multe simptome din cele descrise anterior, trebuie mers neapărat la medic, în cel mai scurt timp posibil, pentru ca, în eventualitatea unei infecţii cu agenţii patogeni ai bolii Lyme, să se înceapă cât mai repede tratamentul corespunzător.
Arboviruşii transmisibili prin căpuşe sunt agenţii patogeni ai meningoencefalitei de început de vară (virusul FSME). Aceşti arboviruşi apar la rozătoare, de la care sunt preluaţi de căpuşele ce se hrănesc cu sângele acestora. La schimbarea gazdei, căpuşele transmit aceşti viruşi şi la oameni. Odată cu rozătoarele, s-au răspândit din estul Rusiei în toată Europa şi arboviruşii. Regiuni ce prezintă un risc ridicat de î
mbolnăvire cu virusul FSME sunt estul Suediei, Polonia, Austria (mai ales în regiunea Karnten), pădurea bavareză şi turingiană, coasta mării Baltice, regiunea Mecklenburg şi alte zone învecinate. În funcţie de mediul în care se află, este infectată cu arboviruşi una la 20 de căpuşe, până la una la 500 de căpuşe. Viruşii sunt transmişi de la purtătoare la larvele lor, generaţiile care urmează păstrând astfel riscul ridicat al unei potenţiale transmiteri la oameni. Meningoencefalita cu virusul FSME prezintă următoarele simptome: timpul de incubaţie (durata de la momentul infectării până la declanşarea bolii) durează 2-28 de zile şi se desfăşoară fără simptome. Apoi urmează prima fază a bolii, ce durează 1- 8 zile şi care se caracterizează prin temperatură crescută (febră), oboseală, dureri de cap, mâini şi picioare, inflamarea gâtului, lipsa poftei de mâncare şi greaţă. După această fază urmează o perioadă fără febră şi fără simptome, care poate dura 1- 20 de zile. Apoi urmează a doua etapă a bolii, în care viruşii pătrund în creier. Această fază se caracterizează prin simptome grave, precum sensibilitate crescută la lumină, înceţoşarea privirii, tensiune şi rigiditate extremă a gâtului, febră mare - peste 40° C, greaţă, paralizii şi tulburări ale ritmului cardiac. În această etapă a evoluţiei bolii, persoanele bolnave trebuie tratate în spital. Deoarece boala se tratează dificil pe cale medicamentoasă, sunt recomandate din punct de vedere medical măsuri profilactice active sau pasive, precum vaccinurile.
Persoanele, care fac excursii în natură, pot folosi substanţe de protecţie împotriva insectelor, care se aplică direct pe piele sau pe haine.
Animalele de companie, cum sunt câinii şi pisicile, se pot îmbolnăvi și ele de borelioză. Pentru acestea se recomandă folosirea zgărzilor împotriva insectelor, cu care copiii nu trebuie să intre în contact. Animalele de casă trebuie controlate în mod regulat de căpuşe.
