UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră). (dex.ro)
Umbrela este un obiect folosit pentru apărarea împotriva ploii sau a razelor solare.
Cuvântul umbrelă provine din latinescul umbra (umbră) (cuvântul din latină provenind la rândul său din greaca veche, ómbros [όμβρος].) (Wikipedia.org)
Fie că vorbim despre umbrela de ploaie sau umbrela de soare, este bine de ştiut că ele nu sunt accesorii de istorie recentă. Se pare că pornind de la principiul, vechi de când lumea, că ce-i prea mult strică, aşa şi razele soarelui au determinat pe oamenii Antichităţii să îşi găsească un mijloc de protecţie împotriva lor. Aşa a apărut umbrela, acum mai bine de 4.000 de ani, ea fiind prezentă atît în Egiptul antic, cît şi în Asiria sau Grecia.
Unii susţin că prima umbrelă ar fi fost confecţionată din mătase de un chinez. Tot Chinei îi este atribuită şi invenţia primei umbrele din material rezistent la apă, obţinută prin ceruirea şi lăcuirea umbrelei din hîrtie.
Iniţial umbrelele nu aveau forma cunoscută astăzi, ci semănau mai degrabă cu un evantai mult mare susţinut de un mâner înalt. Se pare că datorăm aspectul umbrelei de astăzi formei corturilor utilizate în Antichitate pentru diferite festivităţi.
Într-o vreme umbrelele erau cel mai des asociate cu regalitatea. Dovadă sunt basoreliefurile şi imaginile înfăţişînd regi însoţiţi de slujitori care îi fereau de soare cu ajutorul unor umbrele împodobite de ciucuri. Mai tîrziu, au fost reprezentate umbrele prevăzute cu o perdea confecţionate astfel pentru a proteja de soare întregul corp.
Egiptenii aveau umbrelele confecţionate din frunze de palmier sau din pene colorate ataşate unui mîner lung.
La greci umbrela, nelipsită dintre accesoriile femeilor de rang înalt, era utilizată şi în ritualuri religioase desfăşurate în cinstea lui Dionis (zeul vinului şi al viţei de vie. Preotesele Atenei (zeiţa înţelepciunii în mitologia greacă), în timpul sărbătorilor dedicate zeiţei pe care o slujeau, îşi acopereau capetele cu umbrele confecţionate cel mai adesea din piele.
În secolul al XVII-lea, umbrela a fost reinventată de italieni care au denumit obiectele "umbrellaces". Ele erau confecţionate din piele şi aveau formă asemănătoare cu cea a unui baldachin – cu ajutorul cărora se fereau de soare mai-marii oraşelor.
Ulterior umbrelele au devenit un accesoriu din ce în ce mai utilizat de femeile din zona nordică a Europei, din cauza ploilor dese din această regiune.
Un secol mai târziu, scriitorul englez Jonas Hanway se afişa purtând o umbrelă, schimbând conceptul care susţinea că umbrelele sunt accesorii strict feminine, popularizînd obiceiul şi printre bărbaţi.
Primul magazin de umbrele s-a deschis în Londra anului 1830 – "James Smith & Sons" (există şi în zilele noastre). Primele umbrele erau confecţionate din oase de balenă sau stinghii de lemn acoperite cu alpaca, sau pânză unsă cu grăsime pentru a fi impermeabile.
Umbrela cu spiţe din metal a fost inventată la mijlocul secolului al XIX-lea. Creatorul ei, Samuel Fox, a explicat că ideea i-a venit în urma căutării unei soluţii pentru a utiliza surplusul de suporturi folosite pentru crinolinele şi corsetele rochiilor purtate de femeile acelui secol. яндекс
