Menta este planta aromatică cu cele mai variate întrebuinţări. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrişorul, maghiranul, salvia şi levănţica.
De regulă, speciile de mentă care se folosesc ca remedii naturiste nu cresc spontan, majoritatea speciilor sălbatice nu au calităţile medicinale ale aşa-numitei "mente bune". Prin "mentă bună" se înţelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la rândul lor au sute de varietăţi). Acestea sunt menta de apă (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) şi hibridul primelor două: menta pipărată (Mentha piperita), care este cea mai folosită specie în prezent. În aceeaşi categorie amintim şi menta creaţă (Mentha crispa), menta franţuzească (Mentha pulegium). Toate speciile de menta sunt foarte aromate.
În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu şi invers. Ea are un gust puternic şi mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea uscată.
Menta în preparatele culinare
Cele mai vechi referinţe culinare cu privire la mentă dateaza din secolul III e.n, dar în mod sigur era cunoscută cu mult înainte pe ţărmurile Mediteranei.
Uscată, menta este un condiment foarte apreciat, iar în stare proaspătă ea este adăugată în salatele de fructe - utilizată mai ales vara, datorită aromei sale răcoritoare, în supe (mai ales cele de chimen) ori în diferite dulciuri: creme, dulceţuri, prăjituri sau ciocolată.
Prospeţimea mentei se combină foarte bine cu aroma de ciocolată.
Îngheţata de mentă este în special delicioasă într-o zi călduroasă de vară. Frunzele de mentă cu aspectul lor deosebit, sunt folosite adesea la ornarea îngheţatelor, a diverselor deserturi, sau a paharelor cu băuturi răcoritoare.
Menta este şi astăzi nelipsită din multitudinea de preparate cu carne de miel şi oaie, din mâncăruri de peşte sau însoţeşte o serie de legume precum fasolea, cartofii dulci, dovleceii sau morcovii.
Se foloseşte la sosuri, salate, preparate cu paste, deserturi, băuturi răcoritoare, lichioruri, creme, oţeturi şi uleiuri aromate şi, nu în ultimul rând, în guma de mestecat.
Menta este, înainte de toate, un condiment şi un aliment cu diferite tradiţii pe mai toate meleagurile.
Cunoscutul şi regretatul Radu Anton Roman recomanda iaurtul condimentat cu usturoi şi frunze verzi de mentă, cafeaua cu mentă şi vanilie, tradiţionala ciorbă de berbec şi ceaiul clasic, foarte dulce, preparat dintr-un amestec de frunze de ceai verde şi frunze de mentă.
Numeroase sunt reţetele în care se regăseşte printre celelalte ingredient şi menta: mielul cu mentă şi lămâie, salata din carne de porc cu mentă, alune şi ghimbir, puiul cu lămâie şi mentă, puiul cu sos de iaurt şi mentă, salata de castravete cu mentă, sosul de roşii cu mentă, ciorbă de perisoare cu mentă şi chimen, tartă cu ciocolată şi mentă sau sosul de iaurt cu mentă.
Frunzele mentei aromatizează marinade pentru carne sau feluri picante.
Vara, câteva frunze de mentă sunt o garnitură perfecta pentru diferite băuturi.
La fel, fasolea sau cartofii fierţi vor arăta mult mai ademenitori dacă se presara câteva frunze verzi de mentă deasupra.
Se prepară oteţuri şi uleiuri aromate cu mentă, iar acestea se folosesc la aromarea salatelor, a salatelor de fructe sau a deserturilor cu fructe de vara. Frunzele proaspete de mentă sunt foarte des utilizate la decorarea unor preparate din paste sau legume, a sucurilor, sosurilor şi supelor de roşii. Combinaţia de mentă şi roşii, specifică bucătăriei mediteraneene, este una dintre cele mai răcoritoare şi este recomandată în zilele toride de vară.
