Ştef este o fetiţă de numai 10 ani, mândră posesoare a unui acvariu care conţine câteva plante, câteva pietricele mai măricele şi ceva decor potrivit peştişorilor ei. Se pare că viaţa în micul acvariu de la etajul patru este de-a dreptul idilică: carasul creşte văzând cu ochii, iar sanitarul „face curăţenie" şi mută pietricelele din loc în loc... Cine este, de fapt, acest mic „designer"?
Peştele sanitar face parte din familia Callichthyidae, ordinul Siluriformes, clasa Actinopterygii. Originar din zona Americii de Sud, Brazilia, Martinica şi Venezuela, acest peşte poate fi găsit în apele dulci, la mică adâncime în zone cu vegetaţie abundentă.
Nepretenţiosul Hoplosternum thoracatum supravieţuieşte în cele mai grele condiţii, dar este un peşte căruia îi trebuie un acvariu mare (minim 80 litri), cu o temperatură de 18-28 de grade Celsius, şi un PH de 6-8, cu multe plante şi ascunzători.
Este cunoscut faptul că Hoplosternum thoracatum a fost introdus în comerţul acvaristic în anul 1911, dar în România a fost introdus şi reprodus după 1980 şi a cunoscut un succes deosebit, în ciuda dimensiunilor la care poate ajunge – până la 17 cm lungime la maturitate.
Corpul este puternic, are 2 perechi de mustăţi pe maxilarul superior, coada este uşor concavă. Culoarea de bază este un gri maro, cu spatele mai închis, abdomenul alb (cu excepţia perioadei de reproducere). Pe corp are pete negre-maro mare la mijlocul flancurilor pot forma o dungă. Aripioarele sunt gri-galben cu puncte negre. Pe coadă are o dungă transversală închisă la culoare. Masculii în perioada de înmulţire prezintă o dungă albastru-violet pe abdomen.
La vârsta de 6 luni apare dimorfismul sexual: masculul are aripioarele pectorale mai lungi decât femela, în timp ce femela are diamentrul corpului mai mare. În mod normal abdomenul peştilor este alburiu, dar în perioada de reproducere, abdomenul masculului este acoperit cu pete de culoare închisă. Peştii îşi încep activitatea sexuală după vârsta de un an. Femela capată irizaţii violacee pe partea ventrală. Ideal este ca o pereche de peşti să fie separată şi pusă într-un acvariu separat, nu neapărat mare, dar cu vegetaţie abundentă. Se pot separa şi 2-3 femele cu un mascul.
În principiu Hoplosternum thoracatum îşi construieşte un cuib la suprafaţa apei, din bule (spumă) şi vegetale, sub un suport mai tare (poate fi o frunză mai mare, un geam sau o bucată de polistiren expandat). Din clipa în care începe construcţia cuibului masculul devine foarte violent, atacând chiar şi atunci când este hrănit. Construcţia cuibului poate dura 2 zile, sau chiar şi 1-2 săptămâni.
Pentru stimularea construirii cuibului se recomandă introducerea în acvariu, pe fund, a unor frunze de stejar uscate. În mod normal, pentru reproducere peştii se ţin perechi, sau chiar 2-3 femele la un mascul. Acesta va depune icre cu toate femelele.
Dar se poate întâmpla ca peştii să nu vrea să depună. Pentru a-i stimula, li se vor înrăutăţi condiţiile de mediu: timp de câteva săptămâni vor primi mai puţină hrană şi nu li se va face schimbul de apă normal. Apoi se schimbă ritmul: se trece la schimbări dese de apă, se scade temperatura (pentru a determina masculul să construiască cuibul) şi vor fi hrăniţi mai consistent.
Deşi, aşa cum spuneam, nu sunt peşti foarte pretenţioşi, depunând uşor, iar puii crescând repede, se pot înregistra şi insuccese. Depuneri întregi se pot albi, după 2-3 zile icrele se transformă într-o gelatină, acest lucru datorându-se unei valori mari a pH-ului (valori alcaline). Apa pregătită pentru eclozarea icrelor trebuie să fie uşor acidă sau normală (pH = 6,5-7).
Se mai poate întâmpla de asemenea ca acvariul în care sunt ţinuţi puii să nu fie acoperit cu un geam şi să existe o diferenţă mare de temperatură între apa din acvariu şi aerul din cameră. În acest caz apare răcirea puilor, datorită faptului că aceştia au respiraţie stomacală.
După împerechere adulţii trebuiesc îndepărtaţi din acvariul-maternitate pentru că au prostul obicei de a-şi mânca puii şi ouăle.
Hoplosternum thoracatum este crescut cu uşurinţă şi de începătorii în acvaristică. Acceptă aproape orice fel de mâncare, fiind un peşte omnivor, perioada cea mai bună de hrănire este seara.
Pentru că are un temperament liniştit şi este paşnic sanitarul va convieţui într-un acvariu cu orice altă specie de peşti paşnici. Important este să nu uitaţi ca acvariul ideal pentru peştii sanitari trebuie să aibă multe plante dar şi spaţiu suficient pentru înot. Fundul acvariului trebuie acoperit cu un substrat fin care permite să fie săpat.
