SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA, cunoscută şi sub numele de Paraschiva, este sărbătorită de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe 14 octombrie.
Sfânta Paraschiva s-a născut în Epivatos, un sat situat pe lângă mare, nu departe de cetatea Calicatria, unde s-a călugărit de tânără, împreună cu fratele ei, Evtimie. A dus o viaţă ascetică în pustie, rugându-se neîncetat. Într-o noapte i s-a arătat un înger, care i-a spus să se întoarcă acasă, căci acolo trebuie să moară.
S-a întors şi a murit la 27 de ani. A fost îngropată ca o străină, departe de sat, căci nimeni nu recunoscuse în ea pe fata frumoasă de odinioară. Se spune că sfânta s-a arătat în visul a doi evlavioşi, în strălucirea ei cerească, cerând ca trupul ei înmiresmat să fie scos din mormânt. Sfintele moaşte au făcut minuni pentru mii de oameni.
Pe 14 octombrie 1641, moaştele sale au fost aduse la Iaşi de către domnitorul Vasile Lupu şi aşezate în ctitoria sa, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi. Aducerea moaştelor la Iaşi a fost un gest de recunoştinţă din partea patriarhului Partenie I şi a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.
În această zi, este cinstită Cuvioasa Parascheva de Biserică şi de miile de români care vin în pelerinaj din toate părţile ţării.
Începând din anul 1889, moaştele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
Sfânta Parascheva este percepută în popor ca fiind milostivă şi având un suflet mare şi bun. Cuvintele Mântuitorului pe care le-a auzit pe când avea doar 10 ani („Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie") au fost suficiente pentru ca ea să-şi dăruiască hainele celor săraci şi să aleagă o viaţă a binelui şi a sfinţeniei. Se spune ca niciunuia dintre cei care i se roagă cu inima curată şi credinţă în Dumnezeu nu îi este refuzat ajutorul. Rugăciunile ei către Dumnezeu îi ocrotesc pe oameni de furtuni, trăsnet, grindină şi nenorocirile naturii, dar aduc şi alinare în faţa necazurilor vieţii.
În această zi nu se calcă, nu se coase, nu se face mâncare sau alte treburi în gospodărie, altfel apar durerile de cap şi cele oculare. În unele zone rurale, bătrânii nu fac nici focul în această zi sfântă. Se spune că, dacă nu respecţi aceste interdicţii, pe mână îţi vor apărea negi sau boli de piele. Bărbaţii trebuie să asculte şi ei de aceste reguli nescrise şi să nu facă treburi în gospodărie, altfel va fi risc de trăsnet şi grindină asupra locuinţei respective.
Conform unei superstiţii străvechi, printre bucatele mâncate sau date de pomană NU trebuie să se numere şi poamele cu cruce, nucile, castraveţii sau pepenele roşu.
Astăzi se împart must şi vin nou, dar şi pâine sau lipie.
Se spune că Sfânta Parascheva se roagă lui Dumnezeu şi pentru femeile însărcinate. Pentru a avea ocrotirea sfintei la naştere, şi pentru naştere uşoară, fără dureri, femeile care aşteaptă un copil trebuie să împartă din bucatele lor unor copii sărmani.
Fetele tinere ţin sărbătoarea pentru a se bucura de aceeaşi cinste şi preţuire de care a beneficiat Sfânta Parascheva, copiii - pentru a fi feriţi de deochi şi nenorociri, iar femeile, bărbaţii şi bătrânii - pentru fi protejaţi de Sfântă împotriva necazurilor şi a avea parte de sănătate şi viaţă liniştită.
Tot în ziua Sfintei Parascheva, se fac previziuni ale vremii. Astfel, dacă oile dorm înghesuite şi strânse laolaltă în această zi, ciobanii cred că iarna va fi lungă, grea şi friguroasă. Dacă oile dorm risipite, care va veni va fi domoală şi blândă.
Se crede că vremea în această zi sfântă este un indiciu pentru cum va fi vremea de Sfântul Dumitru (26 octombrie) şi în celelalte sărbatori ale anului.
Totodată, dacă frunzele copacilor se îngălbenesc în preajma acestei sărbători şi cad repede, este semn pentru rodnicia şi belşugul anului care va veni.
Dacă nu au fost ploi până în preajma acestei sărbători, înseamnă că iarna îşi va face simţită prezenţa curând.
Mai mult, ziua de 14 octombrie este considerată a fi miezul toamnei, ziua în care vara se îngroapă definitiv şi lasă loc vremii schimbătoare de toamnă.