Creștinii ortodocși sărbătoresc vineri, 25 aprilie, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare în care sunt sfințite apele și care este încărcată de multe obiceiuri străvechi.
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Înainte de urcarea pe tron, în timp ce trecea printr-o pădure, împăratul Leon cel Mare a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. La cererea omului, Leon a plecat să-i caute apă. Leon a găsit izvorul după ce un glas i-a indicat locul și l-a sfătuit să ungă rănile și ochii orbului cu acea apă. Omul și-a astâmpărat setea, rănile lui au fost vindecate, dar și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor se spune că s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila şi lucrarea Maicii Domnului.
De Izvorul Tămăduirii, sunt sfințite apele, iar creştinii ortodocşi vin la biserică pentru a lua aghiasmă mică. Credincioşii stropiți de către preot cu aghiasmă mică sunt, astfel, purificați, iar de ei nu se atinge răul și paguba tot restul anului. Bolnavii care beau agheasma se înzdrăvenesc, de asemenea, cu această apă sfințită se stropesc toate încăperile casei.
În această zi, în unele zone, tinerii adolescenţi făceau legământul juvenil sau înfrățirea, schimbând colaci sau chiar obiecte de valoare, îmbrățișându-se, după care se ospătau. Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. Înfrățirea reprezenta o legătură spirituală care dura până la moarte.
În tradiţia populară, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este cea mai norocoasă pentru săpătorii de fântâni, crezându-se că, în această zi, apele se zbuciumă şi sunt foarte zgomotoase, iar izvoarele pot fi descoperite, astfel, cu uşurinţă.