De la 1 februarie, şi victimele urmărite sau agasate de infractori pot depune plângere penală împotriva acestora. Vechiul Cod penal reglementa un singur tip de hărţuire, cea sexuală. Noul Cod Penal introduce şi hărţuirea ca infracţiune contra libertăţii persoanei. Astfel, oricine are posibilitatea de a se apăra în instanţă împotriva celor care îi urmăresc sau îi sună nejustificat, provocându-le teamă şi frică.
Hărţuirea este una dintre cele patru infracţiuni contra libertăţii persoanei descrise de noul Cod penal, alături de lipsirea de libertate în mod ilegal, ameninţare şi şantaj, infracţiuni existente şi în vechile reglementări.
Hărţuirea este definită în noul Cod penal drept „Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţă, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către această, cauzându-i astfel o stare de temere".
Tot hărţuire este considerată şi efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane. Pedeapsa scade uşor în aceste cazuri, astfel ca infractorii vor primi închisoare de la o lună la 3 luni sau doar o simplă amendă.
Noul Cod Penal dă posibilitatea cetăţenilor care se simt agasaţi sau urmăriţi să depună o plângere penală împotriva celor care îi hărţuiesc. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit legii. Acest lucru nu era posibil anterior, întrucât vechile reglementări nu făceau referire decât la un singur tip de hărţuire, cea sexuală.
Potrivit reglementărilor în vigoare, de la 1 februarie 2015, această faptă este pedepsită cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Cum poţi depune plângere împotriva unui hărţuitor?
Conform noului Cod de procedura penală, în vigoare tot din 1 februarie, acţiunea penală împotriva infractorului poate începe doar după ce victima hărţurii depune o plângere prealabilă.
„Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune", se menţionează în noul Cod de procedura penală. Plângerea se adresează organului de cercetare penală sau procurorului doar de către persoana vătămată sau prin mandatar (mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii). Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoană vătămată sau de mandatar. Plângerea poate fi făcută şi oral, situaţie în care conţinutul acesteia se consemnează într-un proces verbal de către cel care o primeşte. Plângerea se poate transmite şi în formă electronică, adică prin e-mail, însă numai dacă este certificata prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
Plângerea trebuie să cuprindă datele reale ale petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
În cazul persoanelor juridice, domiciliul petiţionarului va fi înlocuit de datele firmei: denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional.
Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se poate face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
Pentru a fi luată în considerare, plângerea trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoană vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. "Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la dată când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei", se arată în actul normativ citat.
Chiar dacă victima introduce plângerea la organul judiciar necompetent, ea va fi în continuare considerată valabilă. Astfel, ea va fi transmisă mai departe, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Unele victime au dreptul la asistenţă juridică gratuită. Printre acestea sunt victimele vătămării corporale grave, ale tentativelor de omor, viol, rudele acestor victime, dar şi victimelor altor infracţiuni numai dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut în acel an.
Pentru a putea obţine ajutor din partea statului, victimele infracţiunilor trebuie să sesizeze organele de urmărire penală în termen de maxim 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii sau de la data la care s-a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii. În caz contrar, victima nu va mai putea beneficia de acest drept.
e de altă parte, dacă victima se afla în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza instanţă, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
