Partidul Comuniştilor din R.Moldova şi-a început campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie încă din primăvară. Data aleasă, deloc întâmplătoare: 27 martie. Iată ce scria pe blogul personal Igor Dodon, cel care urma să candideze la funcţia de primar general al Chişinăului. Înainte de a reproduce textul, trebuie să facem precizarea că, în opinia celor care îl cunosc bine pe Dodon, acesta nu ar avea nicio calitate intelectuală, ca atare textele de pe blogul său nu-i aparţin, cu atât mai mult această “creaţie patriotică”:
“Astăzi, 27 martie 2011, coloana a cincea a panromânismului de la Chişinău, reprezentată inclusiv de unele forţe politice de extremă dreaptă, sărbătoreşte aşa-numita „Unire” a Basarabiei cu România, din 1918.
An de an, susţinuţi din gros - şi financiar, şi ideologic, şi logistic - de către patronii politici de la Bucureşti, promotorii lichidării statalităţii moldoveneşti flutură pe străzile Chişinăului steagurile unui stat străin, scandează slogane xenofobe, mărşăluiesc în rând cu grupările neonaziste române şi sfidează în mod obraznic identitatea moldovenească a populaţiei R. Moldova.
Scopul lor este evident - cultivarea la tânăra generaţie a ideii că identitatea moldovenească este o ficţiune, iar poporul moldovenesc nu are dreptul la existenţă, la fel cum nu poate exista şi un stat moldovenesc.
Propaganda românismului inoculează aşadar în societatea noastră incertitudinea privind identitatea, ne subminează coeziunea şi ne divizează ca popor. Bucureştiul, oficial, nu ne etichetează altfel decât „al doilea stat românesc” şi nu se sfieşte să ne denumească în mod viclean „basarabeni”.
Astfel, noi, moldovenii din R. Moldova, suntem somaţi de ideologia panromânismului să acceptăm că nu avem nici identitate moldovenească, nici stat moldovenesc, nici istorie moldovenească(…). Este nu doar umilitor, este revoltător faptul că permitem să fim mutilaţi identitar în aşa hal de către vecini. Şi este dramatic să regăsim în rândurile noastre, ale moldovenilor, iude cumpărate cu 30 de arginţi, „idioţi docţi utili”, racolaţi cu timpul, care s-au angajat să îndoctrineze poporul nostru cu ideea de „românism basarabean”.
Oare să nu intuim noi care este motivaţia reală a ideologilor români? Oare să nu înţelegem care este frustrarea şi fobia strategilor din Bucureşti? Existenţa însăşi la graniţa cu România a unui stat moldovenesc şi a poporului moldovenesc Bucureştiul îl resimte ca pe un pericol pentru securitatea teritorială a României.
De ce? Pentru că în România trăieşte o populaţie masivă de moldoveni, fraţi de-ai noştri, anesteziaţi identitar din păcate. Acei moldoveni pot oricând să-şi conştientizeze situaţia umilă, de popor fără stat şi fără identitate statală. Iar pe fundalul mişcării de revendicare etnică a maghiarilor din vestul României, care cer dreptul la autonomie, s-ar putea produce un efect de ecou la moldovenii din estul ţării (…).
Ideologii bucureşteni ne românizează nu pentru că ne iubesc, ci pentru că se tem de noi, de identitatea noastră moldovenească. Ne doresc anexaţi nu pentru că le plăcem ca popor, ci pentru că le gâdilim pretenţiile teritoriale şi reflexele imperialiste, şi pentru că nu le convine să existe un stat moldovenesc, ca un exemplu de independenţă şi autonomie pentru moldovenii de peste Prut. Practic, ei ne vor pământul.
Să le răspundem celor care susţin ideea “Basarabia-pământ românesc!” cu un slogan şi cu o campanie care pune accent pe identitatea noastră naţională, de moldoveni, care ne leagă de moldovenii din Moldova de peste Prut. Nu vom spune „România - pământ moldovenesc!”, ci vom spune Unire, moldoveni!
Să redeşteptăm identitatea moldovenilor din România, să ne apropiem spiritual, să ne regăsim ca două părţi separate ale aceluiaşi popor - poporul moldovenesc. Moldoveni aici, moldoveni acolo. O singură Moldovă ne-a unit cândva şi poate, cine ştie, ne va mai uni vreodată. Să ne ajute Dumnezeu să realizăm acest ideal!”.
Se pare însă că Dumnezeu nu e comunist şi cunoaşte, în plus, istoria adevărată a românilor şi crimele inimaginabile comise de ocupanţii ruşi comunişti asupra… poporului moldovenesc dintre Prut şi Nistru, după mult-trâmbiţata eliberare de sub ocupaţia fascistă româno-germană din iunie 1940. Iar cei care au supravieţuit acelui masacru în masă şi urmaşii lor l-au taxat pe neocomunistul Dodon în faţa urnei de vot din 19 iunie, când a fost atârnat de craca ruşinii publice.
Ioan POPESCU