Categorie: Actual

holocaust1Primăria Municipiului Ploieşti, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi Comunitatea Evreilor din Ploieşti, organizează marţi, 11 octombrie 2011, începând cu orele 1100, comemorarea victimelor Holocaustului.

Prahovenii care vor să participe la manifestarea organizată sub genericul „ Nu putem uita !” sunt aşteptaţi la monumentul ridicat în memoria victimelor Holocaustului, situat în Cimitirul Evreiesc, strada Andrei Mureşanu din Ploieşti, pentru a ţine un moment de reculegere în memoria victimelor. 

 

 Holocaustul românesc

Din păcate, România, prin guvernarea mareşalului Ion Antonescu, s-a înscris în istorie pe lista popoarelor care au participat, în mod activ, la purificările pe criterii etnico-rasiale propovăduite de politica celui de-al III-lea Reich.

În data de 9 octombrie 1941 au început deportările forţate, în vagoane de marfă încuiate, a evreilor din Bucovina de sud, teritoriu aflat şi atunci şi acum sub administraţie românească. În primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportaţi în Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv bătrâni, bolnavi, femei şi copii.

"Din Suceava au fost evacuaţi 3.638 evrei, iar din comunele din judeţ şi anume: Solca, Burdujeni şi Itcani, au fost evacuaţi în total 1.395 evrei", se specifica într-un raport al Prefecturii din Suceava. Au urmat circa 9.000 de suflete din Dorohoi, Rădăuţi, Darabani, Mihăileni etc..

Într-un raport secret din 1 noiembrie 1941, adresat Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, atrăgea atenţia asupra "condiţiilor foarte grele şi neomenoase" în care se desfăşoară "măsurile hotărâte" de purificare etnică a Basarabiei, Bucovinei şi Moldovei de nord (începută în iulie 1941), solicitând reducerea fluxului de evacuaţi.

Evreii deportaţi mureau de epuizare, de frig, de foame, de boli sau, pur şi simplu, de glonţ. Deportarea nu a fost însă încetinită. Într-un raport al Inspectoratului de Jandarmi din Transnistria (nr. 6373/15.XII.1941), superiorii erau anunţaţi ca, până la jumătatea lunii decembrie, din aceste regiuni "au fost aduşi în Transnistria, pentru plasare la Bug, 118.847 evrei". Numărul total al evreilor deportaţi în Transnistria a fost de cca 150.000.

Este semnificativ ce declară Ion Antonescu înainte şi după data de 9 octombrie 1941. La şedinţa Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie el afirma: "În ceea ce priveşte pe evrei, am luat măsura ca să-i scot definitiv şi total din aceste regiuni. Măsura este în curs. Mai am în Basarabia aproximativ 40.000 de evrei, care în câteva zile vor fi trecuţi peste Nistru. Deci chestiunea evreiască este o chestiune care se rezolvă pentru Basarabia în câteva săptămâni şi se va rezolva şi pentru Bucovina.

Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie să fii pregătit pentru aceasta măsură s...t Tendinţa mea este să fac o politică de purificare a rasei româneşti şi nu voi da înapoi în faţa nici unei piedici ca să realizez acest deziderat istoric al neamului nostru".

La 11 octombrie, la o mare conferinţă cu prefecţii din ţară, Ion Antonescu spunea: "Voi face din neamul românesc un grup omogen. Tot ce este străin, încet-încet, trebuie să plece. Am început realizarea acestui deziderat cu înlăturarea evreilor.

Am început cu Basarabia. Basarabia nu va mai avea picior de evreu. De asemenea, Bucovina va fi şi ea purificată cu 80% din evreimea aflată acolo". Este simptomatic faptul că textul acestei cuvântari a mareşalului a fost publicat în Buletinul Ministerului Afacerilor Interne (nr. 4, 1.XI.1941), dar nu şi fragmentul de mai sus. Semn că autorităţile erau conştiente de gravitatea măsurilor de etnocid adoptate, chiar şi în cazul unui regim dictatorial pe timp de război.

Etnocid

Acţiunile propriu-zise de purificare etnică şi etnocid au fost pregătite de discursurile guvernanţilor şi declanşate la ordinele acestora.

"Cu riscul de a nu fi înţeles de unii tradiţionalişti care mai pot fi între dvs. - se adresa Mihai Antonescu membrilor Consiliului de Miniştri la şedinţa din 8 iulie 1941 -, eu sunt pentru migraţiunea forţată a întregului element evreiesc din Basarabia şi Bucovina, care trebuie azvârlit peste graniţă.

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari s...t Nu ştiu peste câte veacuri neamul nostru românesc se va întâlni cu libertatea de acţiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică s...t Aşa că vă rog să fiţi implacabili. Omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică n-are ce căuta aici.

Să folosim acest moment istoric şi să curăţim pământul românesc şi naţiunea noastră. Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera. Să vă împiedicaţi cât mai puţin de lucruri formale."

Peste aproape două luni (la 3 septembrie 1941), retorica mareşalului Antonescu atinge cote paranoice: "Toţi evreii să fie readuşi în lagăre, preferabil în cele din Basarabia, fiindcă de acolo îi voi împinge în Transnistria. Trebuie să se înţeleagă de toţi că nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viaţă şi pe moarte. Ori învingem noi şi lumea se va purifica, ori înving ei şi devenim sclavii lor. Ca să învingem trebuie să fim fermi într-o atitudine. Ea naţiunea nu depinde de afacerile înfloritoare ale unora, ci de victoria tuturor în contra Satanei. Şi războiul în general şi luptele de la Odessa în special au făcut cu prisosinţă dovada că Satana este evreul".

Ca si Mihai Antonescu, mareşalul Ion Antonescu era obsedat că ar putea rata "momentul acesta istoric" şi să piardă "războiul cu evreii". La şedinţa guvernului din 5 septembrie 1941, conducătorul statului spunea: "Am hotărât să deparazitez viaţa neamului românesc de toţi evreii. Dacă scăpăm momentul acesta istoric de acum, l-am scăpat pentru totdeauna. Şi dacă câştigă evreii războiul, noi nu mai existăm. Suntem complet condamnaţi pieirii. Am datoria ca să apăr această naţie cu ultima energie. Deci nu trebuie să pierdem timp" (vol. Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri, alcatuit de Lya Benjamin, Hasefer, 1996, pp. 266-329).

Documentare şi citate: revista22.ro

Back To Top