Peste 22.000 de surdomuţi cer sprijin autorităţilor pentru susţinerea unui proiect, pilotat deja în şcolile speciale din opt judeţe, pentru ca apelurile lor, în caz de urgenţă, să poată ajunge şi să fie înţelese în dispeceratele 112, a declarat, luni, preşedintele unei asociaţii de profil.
„Împreună cu profesionişti din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, am găsit soluţii tehnice pentru ca apelurile surdomuţilor să poată ajunge şi să fie înţelese în Dispeceratele 112. Numărul beneficiarilor a crescut, dar bugetul este prea mic pentru plata susţinerii la nivel naţional a acestui proiect. Legislaţia există, dar nu este creată forma legală de plată a interpreţilor autorizaţi. Mai mult, un surdomut, din ajutorul acordat de stat, de 234 de lei, nu-si poate cumpăra un telefon prin care sa poată face şi apeluri video în caz de urgenţă şi nici nu poate suporta costul unui abonament”, a declarat recent preşedintele Asociaţiei 1 Iunie 2001, Ionica Tarău, pentru Mediafax.
Potrivit acesteia, apelul persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire rămâne un semnal de alarmă pentru cei care pot face ca serviciul 112 să poată funcţiona şi pentru cei fără glas. Majoritatea celor peste 22.000 de oameni în această situaţie sunt elevi care învaţă în şcoli speciale.
Primul program educativ pentru persoane deficienţe de auz şi de vorbire a fost iniţiat în februarie 2010, în Buzău, mai precizează Mediafax. Atunci s-a format prima echipă din România de preluare a apelurilor de urgenţă de la surdomuţi prin telefonia video şi transferarea cazurilor către dispeceratele 112.
După trei ani de investiţii, în noiembrie 2011, s-a semnat prima colaborare cu Ministerul Muncii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Proiectul a prins contur în mai multe judeţe, iniţiatorii proiectului fiind nonstop la dispoziţia celor fără auz şi comunicare verbală, prin câteva telefoane şi câţiva angajaţi.
Potrivit reprezentantului societăţii civile, principala problemă privind continuarea proiectului este cea de ordin financiar. „Apelurile surdomuţilor sunt preluate de interpreţii autorizaţi ai asociaţíei şi de fiecare dată am ajuns în acelaşi timp cu ambulanţa la locul unde se afla persoana cu deficienţe de auz şi de vorbire, pentru a traduce echipajului de intervenţie problemele acesteia. (...) Parteneriatul public-privat există, însă nu există sursa financiară pentru ca acei peste 22.000 de cetăţeni surdomuţi să poată apela gratuit la serviciul 112”, a conchis Ionica Tarău, pentru sursa citată.