-
La data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului, cunoscut și sub numele de Bobotează, marcând botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apa Iordanului, făcut de către Sfântul Ioan Botezătorul.
-
Praznicul Bobotezei reprezintă un moment de profundă semnificație religioasă, în care se arată lumii Sfânta Treime: Fiul, Duhul Sfânt coborât în chip de porumbel și glasul Tatălui din ceruri.
La vârsta de 30 de ani, Iisus Hristos s-a dus la râul Iordan, unde Ioan Botezătorul predica și boteza cu botezul pocăinței. „Se află în mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L știți”, le spunea Sfântul creștinilor adunați acolo (Ioan 1, 26).
„Nici eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 33-34).
Ioan, recunoscându-L pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, a exclamat în fața mulțimilor care îl așteptau de veacuri pe Mesia: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29). După o scurtă împotrivire provenită din smerenie, Ioan a acceptat să-L boteze, iar în acel moment cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a arătat sub formă de porumbel, iar Tatăl le-a grăit oamenilor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).
Acest eveniment marchează Epifania, arătarea Sfintei Treimi, și totodată începutul lucrării publice a Mântuitorului.
Prin Botezul în Iordan, Hristos nu a avut nevoie de curățire, fiind fără de păcat, ci a sfințit apele și a arătat importanța Tainei Botezului pentru mântuirea omenirii.
- La râul Iordan, Hristos a împlinit botezul iudaic, dar, în același timp, a deschis calea botezului Bisericii.
Botezul lui Ioan era unul al pocăinței, menit să-i facă pe oameni să-și recunoască păcatele și să le osândească. Totuși, acest botez nu era o taină, ci un simplu ritual, deoarece nu aducea iertarea păcatelor.
De ce Hristos nu a botezat El însuși? Răspunsul îl aflăm chiar de la Sfântul Ioan, care spune: „Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc”. Însă Duhul Sfânt încă nu fusese trimis în lume. Acesta a fost dăruit de Hristos însuși, de sus, de la Tatăl (Ioan 14, 26; 15, 26), venind asupra oamenilor la Cincizecime (Fapte 2, 1-4).
Mai întâi, Apostolii trebuia să primească plinătatea puterii Duhului Sfânt, lucru care s-a întâmplat la Cincizecime (Luca 24, 49; Fapte 2, 1-4). După aceasta, ei au început să boteze cu apă și cu Duh Sfânt, așa cum relatează Scriptura, când, după Pogorârea Duhului, s-au adăugat „aproximativ trei mii de suflete” celor care primiseră botezul (Fapte 2, 41).
Sfânta Taină a Botezului a fost instituită de Hristos după Învierea Sa, când le-a poruncit apostolilor: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte Eu v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 19-20).
Astfel, Botezul devine intrarea în viața creștină, unirea cu Hristos și primirea Duhului Sfânt.
Agheasma Mare și tradițiile Bobotezei
În ajunul și ziua Bobotezei, în biserici se săvârșește sfințirea Aghesmei Mari, apa sfințită prin rugăciunile arhiereilor și preoților, cu puterea Duhului Sfânt. Credincioșii o consumă pentru binecuvântare și curățire sufletească.
Tot pe 6 ianuarie, se face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Romano Lachedemonul, care a mărturisit credința sa în Hristos cu prețul vieții. Este un martir creștin din perioada timpurie a Bisericii, care a trăit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, în secolul al III-lea.
Sfântul Romano era originar din Lachedemon, o localitate din Grecia antică, și este cunoscut pentru viața sa de credință și devotament față de Hristos. A fost arestat și condamnat la moarte pentru că refuzase să se închine idolilor și pentru că nu a renunțat la crezul său creștin, în ciuda presiunilor autorităților păgâne. A fost supus torturilor și, în final, a fost ucis pentru credința sa.
