-
La data de 10 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, Sfântul Ierarh Grigorie de Nyssa, Sfântul Cuvios Marchian și Sfântul Ierarh Dometian, Episcopul Melitinei.
-
Se continuă, totodată, sărbătoarea După-prăznuirii Botezului Domnului.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești – un sfânt român cinstit în Sfântul Munte și în Rusia
Sfântul Cuvios Antipa s-a născut în 1816, în satul Calapodești din județul Bacău, și a devenit un model de asceză și credință profundă. Deși este mai puțin cunoscut în România, el este cinstit îndeosebi în Grecia și Rusia. Grecii îl numesc „sfânt athonit”, iar rușii „sfânt cuvios”.
La vârsta de 20 de ani, a intrat în monahism la Mănăstirea Calapodești, dar dorința de desăvârșire l-a purtat pe Muntele Athos, unde s-a nevoit timp de 15 ani la schitul românesc Lacu. Ulterior, a trăit patru ani la Mănăstirea Esfigmen, unde a fost tuns în monahism și hirotonit diacon.
În 1860, s-a întors în Moldova, viețuind prin mănăstirile din apropierea Iașiului. Din 1865, a continuat să se nevoiască la Mănăstirea Valaam din Rusia, pe o insulă izolată în Lacul Ladoga. Acolo a petrecut 17 ani de rugăciune și liniște, fiind hirotonit preot datorită vieții sale de sfințenie.
Sfântul Antipa a trecut la cele veșnice pe 10 ianuarie 1882 și a fost înmormântat la Mănăstirea Valaam. Este singurul român athonit canonizat, cinstirea sa fiind oficializată de Biserica Ortodoxă Română în 1992.
Sfântul Grigorie de Nyssa – apărător al dreptei credințe
Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Nyssei, unul dintre marii părinți capadocieni, s-a născut într-o familie evlavioasă, fiind fratele Sfântului Vasile cel Mare și un susținător fervent al credinței niceene. Născut în 335, el a fost un teolog, orator și episcop remarcabil. A primit o educație aleasă și a fost căsătorit cu Teozva, care a devenit diaconiță.
La Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopol (381), Sfântul Grigorie a apărat dogmele creștine împotriva ereziilor vremii. Datorită erudiției și elocvenței sale, a fost numit „stâlp al ortodoxiei”. A participat și la alte sinoade și este apreciat de creștinătate pentru scrierile sale teologice și omiliile pline de înțelepciune, precum și pentru contribuția sa la dezvoltarea învățăturii ortodoxe.
A trecut la Domnul în jurul anului 395, lăsând o moștenire spirituală de neprețuit.
Sfântul Teofan Zăvorâtul – un exemplu de sfințenie, înțelepciune și nevoință
Sfântul Teofan Zăvorâtul este una dintre figurile marcante ale spiritualității ruse. Născut în 1815 în familia unui preot din regiunea Kirov, Rusia, Gheorghe Vasilievici Govorov, după numele său de mirean, avea să devină o călăuză duhovnicească pentru numeroși credincioși și un scriitor de seamă al Ortodoxiei.
Și-a început educația teologică la Școala din Livna, continuând la Seminarul Teologic din Orlov și la Academia Teologică din Kiev. În timpul studiilor la Kiev, a petrecut perioade îndelungate în Lavra Pecerska, unde s-a dedicat rugăciunii și vieții monahale sub îndrumarea Cuviosului Partenie. A primit numele de călugăr Teofan și a păstrat pentru totdeauna sfatul călăuzei sale spirituale: „Să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu”.
Sfântul Teofan a fost director al Școlii Teologice din Kiev, iar mai târziu, al Seminarului din Novgorod. A participat și la Misiunea Ortodoxă Rusă din Ierusalim, iar în 1859 a fost hirotonit episcop al Tambovului. În această slujire, a înființat școli pentru fete și a promovat predicarea Evangheliei în rândul credincioșilor. În 1863, a devenit episcop de Vladimir, continuându-și activitatea pastorală remarcabilă.
În 1866, Sfântul Teofan s-a retras din slujirea episcopală, dorind să își petreacă restul vieții în liniște și rugăciune la Sihăstria Vasa. Acolo, a început o perioadă de izolare (zăvorâre) care avea să dureze aproape 28 de ani, în care Sfântul s-a dedicat complet scrisului, rugăciunii și postului. În chilia sa modestă, care avea în componență un mic paraclis închinat Botezului Domnului, a slujit Sfânta Liturghie zilnic în ultimii 11 ani ai vieții sale. Sfântul primea sute de scrisori din partea credincioșilor, cărora le răspundea întotdeauna cu dragoste și atenție.
Sfântul Teofan a trecut la Domnul pe 6 ianuarie 1891, la vârsta de 76 de ani, fiind găsit în chilia sa, cu mâna dreaptă ridicată pentru binecuvântare. Trupul său a fost descoperit moale, cu chipul luminos, semne ale vieții sale sfinte. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1903, fiind prăznuit pe 6 ianuarie (adormirea), 10 ianuarie (nașterea după trup) și 16 iunie (aducerea moaștelor).
Sfântul Marchian – o viață de rugăciune, milostenie și minuni
Sfântul Marchian a trăit în vremea împăraților Marcian și Pulheria și a fost un slujitor al lui Hristos care a renunțat la bogățiile sale pământești pentru a se dedica complet slujirii lui Dumnezeu și a semenilor săi.
Născut într-o familie provenită din nobilimea Romei, Sfântul a rămas în istoria creștină prin bogăția sa duhovnicească, fiind un mare ctitor de biserici. Printre cele mai importante lăcașuri de cult pe care Sf. Marchian le-a zidit se numără: Biserica Sfintei Irina, situată lângă mare, împreună cu paraclisul Sfântului Isidor, și Biserica Sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care a salvat-o dintr-un incendiu devastator. Focul cuprinsese partea superioară a bisericii, iar Sfântul Marchian, rugându-se cu mâinile ridicate spre cer, a oprit văpaia prin puterea rugăciunii sale.
Deși se trăgea dintr-o familie bogată, Sfântul Marchian a dus o viață modestă, dedicată slujirii celor săraci. Se îmbrăca sărăcăcios, trăia printre cei nevoiași și obișnuia să meargă noaptea pe străzi și printre dărâmături, căutând trupurile celor decedați. Pe aceștia îi spăla cu propriile mâini, îi îmbrăca și le organiza îngropăciunea, spunând: „Scoală-te, frate, să ne dăm sărutarea din urmă!”.
Minunile Sfântului Marchian au fost numeroase, iar viața sa a fost marcată de fapte pline de har. Rugăciunile sale au salvat biserici din flăcări și au fost izvor de ajutor pentru cei aflați în suferință. Pomenirea sa este legată și de un mare cutremur care a avut loc la începutul domniei împăratului Vasile, în urma căruia multe biserici, inclusiv cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Stigma, au fost distruse.
Sfântul Dometian, Episcopul Meletinei – păstor al milosteniei și al înțelepciunii dumnezeiești
Sfântul Dometian, Episcopul Meletinei, este un arhiereu renumit pentru viața sa de rugăciune, milostenie și înțelepciune. Sfântul a trăit în timpul împăraților Justin cel Mic și Mauriciu, fiind un adevărat sprijin al Bisericii și un model de milă creștină.
Născut într-o familie drept-credincioasă și înstărită, cu părinți pe nume Teodor și Evdochia, Sfântul Dometian a fost înzestrat cu darurile înțelepciunii omenești și ale cunoașterii Sfintei Scripturi. După o scurtă căsătorie, rămas văduv, el s-a dedicat complet slujirii lui Dumnezeu, ajungând episcop al Meletinei la vârsta de doar 30 de ani. Ca păstor al Bisericii, a îmbinat înțelepciunea lumească cu viața sihăstrească, devenind un îndrumător spiritual pentru păstoriții săi și o pildă de virtute pentru toți cei care îl cunoșteau.
Prieten apropiat al împăratului Mauriciu și al împărătesei, Sfântul Dometian a folosit averile primite de la aceștia pentru zidirea de biserici și aziluri pentru săraci. Generozitatea sa și dragostea pentru cei nevoiași l-au făcut renumit, iar lucrarea sa a rămas o binecuvântare pentru multe comunități.
Sfântul Dometian a fost trimis de împărat ca sol la perși în timpul conflictelor cu regele Varam, dovedindu-se un garant al păcii și al reconcilierii. În misiunile sale diplomatice, a adus lumină duhovnicească și sprijin material pentru cei aflați în suferință.
S-a mutat la Domnul în Constantinopol, fiind cinstit cu mare evlavie de către curtea împărătească și întreaga Biserică. Trupul său a fost așezat într-un sicriu și dus cu mare procesiune în Meletina, patria sa, unde a fost înmormântat. Sfântul a săvârșit multe minuni atât în timpul vieții, cât și după adormirea sa.
Surse: CrestinOrtodox.ro, Doxologia; foto-credit: Shutterstock, Ziarul Lumina, Doxologia, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” București, St. Barbara Greek Orthodox Church
Citește și: Praznicul zilei de 9 ianuarie - doi Sfinți Ierarhi, un Sf. Mucenic și un Sf. Cuvios pomeniți de ortodocși
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
