-
La data de 11 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, cunoscut drept „începător al vieții de obște din Palestina” sau „chinoviarh”, alături de Sfântul Cuvios Vitalie și de Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Eleț.
-
Sfântul Teodosie a trăit între secolele V și VI, într-o perioadă marcată de lupte teologice cu ereziile și de dezvoltarea vieții monahale.
Născut în satul Mogarisos, în regiunea Capadociei (actualmente în estul Turciei), Sfântul Teodosie a fost crescut într-o familie credincioasă, avându-i ca părinți pe Proeresie și Evloghia. Încă din tinerețe, atras de viața monahală, a intrat într-o mănăstire din Ierusalim, unde s-a remarcat prin evlavie și ascultare.
După o perioadă petrecută alături de pustnicul Longhin, Sfântul Teodosie s-a retras într-o peșteră de lângă Bethleem. Timp de 50 de ani, a dus o viață aspră, hrănindu-se doar cu ierburi și legume. Exemplul său de smerenie și rugăciune a atras numeroși ucenici, ceea ce a dus la formarea unei comunități monahale.
Pentru a oferi un cadru organizat acestei comunități, Sfântul Teodosie a ridicat o mănăstire lângă peștera sa. Aici, a pus bazele vieții monahale de obște, unde monahii trăiau în ascultare, rugăciune și muncă. Mănăstirea sa a devenit un model, găzduind până la 700 de persoane, iar slujbele erau săvârșite în mai multe limbi – greacă, georgiană, armeană – reflectând diversitatea comunității.
Într-o perioadă în care erezia monofizită continua să provoace tulburări, Sfântul Teodosie a luptat pentru păstrarea dreptei credințe. Deși condamnată la Sinodul al IV-lea Ecumenic, erezia era susținută de împăratul Anastasie I (491-518). Sfântul i-a adresat acestuia o scrisoare prin care i-a arătat abaterile doctrinare, fapt ce i-a adus întemnițarea. După moartea împăratului, Sfântul a fost eliberat.
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la Domnul în jurul anului 529. Trupul său a fost inițial îngropat în peștera unde se nevoise, iar ulterior a fost mutat în mănăstirea care îi poartă numele.
Sfântul Cuviosul Vitalie – monahul care și-a ascuns sfințenia în umbra sacrificiului personal
În perioada patriarhatului Sfântului Ioan cel Milostiv al Alexandriei (început de secol al VII-lea), un monah pe nume Vitalie, în vârstă de 60 de ani, a ales o cale a mântuirii care părea, la prima vedere, nepotrivită. Vitalie, venit din mănăstirea Cuviosului Sirida, a trăit o viață de sfințenie ascunsă, dedicându-se convertirii și mântuirii sufletelor celor pierdute în păcat și fărădelege.
Vitalie a decis să se roage și să lucreze pentru pocăința femeilor care practicau prostituția în Alexandria. Muncea zilnic pentru a câștiga un ban, din care o parte o folosea pentru hrană, iar restul îl oferea uneia dintre femeile din casele de desfrânare. Singura lui cerință era ca ele să nu păcătuiască în acea noapte: „Te rog, ca pentru aceşti bănişori să te păzeşti toată noaptea aceasta în curăţenie, neprimind pe nimeni la păcat”, spunea Sfântul. Monahul petrecea noaptea în rugăciune, în colțul camerei, fără a dormi, citind psalmii lui David și rugându-se pentru femeia alături de care se afla.
Multe dintre aceste femei, inspirate de rugăciunile și exemplul lui Vitalie, și-au schimbat viața. Unele au intrat în mănăstiri, altele s-au căsătorit și au dus o viață curată, iar altele au ales să trăiască în lume în curăție și rugăciune. Vitalie, însă, și-a ascuns sfințenia, preferând să fie văzut de oameni ca un păcătos, decât să primească laude pentru sacrificiul său.
Clericii Alexandriei, văzându-l intrând noapte de noapte în casele desfrânatelor, l-au acuzat pe Vitalie în fața patriarhului Ioan cel Milostiv. Patriarhul, însă, învățat dintr-o greșeală anterioară, a refuzat să judece fără dovezi și i-a îndemnat pe clerici să nu osândească pe nimeni înainte de vreme.
Vitalie și-a acceptat ocările și loviturile cu blândețe, considerându-le un preț pentru salvarea sufletelor. După mutarea sa la cele veșnice, minunile care au urmat – vindecarea bolnavilor și a celor posedați de diavol – au dezvăluit adevărata sfințenie a vieții lui.
Femeile salvate prin rugăciunile sale și-au mărturisit pocăința, iar oamenii din Alexandria au înțeles greșeala lor de a judeca fără a cunoaște adevărul. Patriarhul Ioan cel Milostiv, alături de întreg clerul și poporul, l-a înmormântat cu cinste, iar moaștele sale au devenit izvor de tămăduiri. Viața Cuviosului Vitalie rămâne astfel o pildă a smereniei, a iubirii necondiționate și a curajului de a lupta pentru salvarea sufletelor pierdute, chiar și cu prețul propriului renume.
Tot sâmbătă, 11 ianuarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea altor sfinți, printre care se numără:
- Sfântul Cuvios Teodosie din Antiohia;
- Sfântul Ștefan din Plachidiane;
- Sfântul Teodor;
- Sfântul Arhimandrit Agapie;
- Sfântul Mucenic Mal;
- Sfântul Cuvios Teodosie, egumenul Mănăstirii Filoteu din Muntele Athos.
În aceeași zi, marcată în calendar ca Sâmbăta după Botezul Domnului, se mai fac Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Eleț și După-prăznuirea Botezului Domnului.
Surse: CrestinOrtodox.ro, Doxologia, Facebook / Parohia Ortodoxă „Sfinții Voievozi” Oprișeni - Fălticeni; foto-credit: J. Stacevičiaus / LRT nuotr., Doxologia, Facebook / Parohia Ortodoxă „Sfinții Voievozi” Oprișeni - Fălticeni
Citește și: Praznicul zilei de 10 ianuarie: Singurul român athonit canonizat, cinstit alături de doi Ierarhi și un Sf. Cuvios
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
