Judecătorul este, într-un fel, Dumnezeu pe pământ. Sistemul din care face parte este, oarecum, ermetic şi de multe ori am avut senzaţia că descopăr obtuzităţi greu de înţeles, iar scuza era este aceea cum că actul de justiţie trebuie să fie previzibil, repetitiv şi în conformitate cu litera şi spiritul legii pentru că, nu-i aşa, "Justiţia este în slujba cetăţeanului".
Recentul scandal din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) ne arată că bolile şi sechelele sistemului judiciar sunt extrem de grave. Pe scurt, scandalul de la Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut altceva decât să lase, fie şi un pic, "uşa întredeschisă", ca astfel să avem ocazia să vedem cât de multă mizerie, ură, lăcomie, slugărnicie, mercantilism şi lista "dulcegăriilor" poate să continue.
Trebuie spus, pentru "sensibili" că nu acuz, in corpore, întreg sistemul juridic că este compromis iremediabil, că absolut toţi magistraţii sunt puşi la grămadă. Am întâlnit magistraţi oneşti, demni, profesionişti, care îşi respectă statutul şi poziţia! Dar, pentru că există o parte, destul de însemnată care nu este nici pe departe demnă de laudă trebuie să spunem cum se văd lucrurile de la nivelul omului obişnuit. Oricine se aşteaptă ca Justiţia să funcţioneze, ne dorim ca în sala de judecată să se facă Dreptate iar actul de justiţie să fie pus la locul de cinste.
Scandalul pe limba poporului
Alegerea conducerii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este, teoretic, expresia democratică prin care corpul de elită al magistraţilor îşi desemnează reprezentanţii în instituţia de prim rang a sistemului juridic românesc. Existenţa CSM asigură (teoretic) independenţa Justiţiei, buna funcţionare a sistemului, rezolvare problemelor de funcţionare şi cam tot ce presupune organizarea instanţelor şi parchetelor din punct de vedere uman ori profesional. Sau, mai pe scurt, la CSM se află pâinea şi cuţitul, acolo se stabileşte cine şi ce funcţie va ocupa un magistrat, se acordă calificativele, avansările, retrogradările, sancţionare celor care au fost descoperiţi că au lacune profesionale... acolo este locul unde se face "legea" pentru magistraţi!
Tocmai de aceea instituţia CSM este în atenţia opiniei publice, a celor care conduc ţara, dar mai ales a magistraţilor! Zilele trecute au avut loc alegeri pentru desemnarea noii conduceri şi scandalul a atins apogeul când au apărut acuzaţii de trucare şi fraudare a modului cum a fost desemnat câştigător unul dintre candidaţi. Care nefiind judecător, ci procuror, este considerat ca nefiind apt şi potrivit pentru funcţia respectivă. Noaptea minţii! Adică, se organizează alegeri, se ţin şi, când candidatul a primit voturile necesare pentru a fi uns în jilţul de Şef s-a descoperit că nu este bine!
Un grup de judecători a stat şi a gândit că alegerea unui procuror, în persoana Oanei Hăineală, nu are cum să fie de acceptat şi a contestat rezultatul!
Pe motiv că un procuror nu poate să fie şef peste judecători! Chestiuni de orgolii, de principii, organizare şi, mai ales, de acces la "butoanele" de control al unei instituţii care decide cum şi cine va împărţi dreptatea pe plaiurile mioritice. Scandalul a inflamat lumea magistraţilor! De pe margine am redescoperit că există o ură cumplită între magistraţi: judecătorii spun că procurorii nu le sunt egali! Procurorii nu au spus nimic! Nu pentru că nu ar avea ce, dar judecătorii au fost mai bine organizaţi (şi reprezentaţi)!
Din punct de vedere al "imaginii" în mass-media! Din acest punct de vedere judecătorii au apelat la "artilerie, desant şi vectori" de imagine. Aşa că, la acest moment magistraţii – judecători au câştigat prima bătălie mediatică. Poate şi pentru faptul că ministra Pivniceru a scos la luptă Asociaţia Magistraţilor dar şi mai multe instituţii media. Ca urmare s-a ajuns la solicitarea de revocare a candidaţilor şi implicit ar trebui să vedem că, în curând, la CSM vor avea loc alte alegeri!
Este Procurorul magistrat?
Dincolo de acuzele privind profesionalismul, competenţa şi moralitatea procuroarei Hăineală despre care media a spus că a făcut multe plimbări prin străinătate dar şi prin ţară – cu pază şi protecţie din partea SPP, că ar fi tocat bani grei pentru "congrese" inutile a mai apărut o altă acuzaţie şi mai gravă: arestarea unui cetăţean nevinovat timp de circa 10 luni!
Pe de altă parte, peisajul mediatic a fost pigmentat cu multe derapaje care ar fi trebuit să dea fiori reci tuturor celor care (încă) mai trăiesc prin România. Dacă orgoliul judecătorului român este atât de mare încât nu poate să admită ca la CSM să fie preşedinte un procuror poate fi de înţeles, oricât de absurdă poate să fie o astfel de motivare.
Au fost profesionişti care au slujit în justiţie decenii la rând care au spus că sistemul juridic românesc are mari probleme din acest punct de vedere pentru că nimeni nu poate spune, cu mâna pe inimă, că pe axa poliţist procuror – avocat – judecător ar exista o concordie sau iubire nemărturisită. Fiecare parte simţindu-se obstrucţionată şi împiedicată să îşi desfăşoare activitatea.
Se sperie gândul...
Că tot este scandal am văzut cât de gravă este starea generală. Am cules, la cald, câteva "perle" dintre cele care au fost tocate-meliţate-scuipate pe ecranele tv:
O magistrată spunea că „sper ca problemele sistemului juridic să fie ţinute departe de opinia publică".... Iar ministresa Pivniceru se dă şi ea de ceasul morţii şi zice: "lucrăm la un set de măsuri ca toţi cei care au recurs la astfel de declaraţii să fie traşi la răspundere, să răspundă într-un fel sau altul...! Greu de crezut că vom vedea funcţionând eficient şi corect sistemul juridic românesc din moment ce avem dovezi de ermetism de tip mafiot, conflicte cauzate de lupta pentru putere, măsuri şi "organizări" care nu au legătură cu realitatea. De aceea unii spun că este o utopie să sperăm că sistemul se va auto-reglementa prin transparenţă, competenţă şi profesionalism.
