În urma schimbării directorului Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino" din Capitală, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au publicat un comunicat prin care au precizat că au fost luate măsurile pentru reluarea producerii vaccinuri în acest an.
Ministrul Sănătăţii a decis, la solicitarea Consiliului de Administraţie al Institutului Cantacuzino, revocarea din funcţie a directorului general al instituţiei, Radu Iordăchel şi adoptarea imdiată a măsurilor recomandate de către Ministerul Sănătăţii pentru relansarea institutului.
După mai multe controale financiare, au fost luate măsurile tehnice pentru repornirea producţiei de vaccin gripal, pentru deblocarea activităţii şi pentru retehnologizarea liniei de vaccin BCG.
După ce, timp de mai mulţi ani, Institutul nu a participat la niciun fel de licitaţii pentru producerea de seruri şi medicamente, reprezentanţii MS au precizat că, în luna august, „în mai puţin de trei săptămâni", au fost negociate mai multe contracte şi renegociate altele, realizându-se o economie de cca 25.000 euro, se arată în comunicatul Ministerului. De asemenea, au fost demarate negocieri pentru semnarea contractului colectiv de muncă, la nivel de unitate, a fost elaborat un plan de măsuri de rentabilizare a activităţii Institutului şi au avut loc discuţii cu privire la găsirea altor surse de venit pentru Institut.
Este a patra oară când diverşi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii promit reluarea activităţii şi revitalizarea Institutului, unitate de importanţă stragetică pentru sistemul sanitar românesc, fiind singura instituţie din ţară care putea produce vaccinuri în caz de război sau calamităţi.
Cu toate acestea, de doi ani, Institutul Cantacuzino nu a mai produs astfel de seruri, în lipsa susţinerii financiare din partea statului şi sabotat de interesele de pe piaţa medicală. Începând din 1994, produsele româneşti de la Institutul Cantacuzino nu au mai putut ţine pasul cu strategiile producătorilor de medicamente din Europa. Vaccinurile din import erau ambalate în seringi preumplute, iar cele autohtone în fiole, cele străine erau polivalente, cele româneşti, monovalente. Pe piaţa medicală au existat chiar suspiciuni de sabotare a Institutului Cantacuzino din cauza preţului prea mic al produselor, lucru care împiedica producătorii şi importatorii străini să-şi vândă marfa în România: 2 lei un vaccin anti-tetanos românesc, faţă de 43 de lei unul străin, 12 lei un vaccin antigripal românesc faţă de 25-30 de lei unul străin.
Cu linia de producţie învechită şi subfinanţat, Institutului Cantacuzino i s-a interzis, în 2012, producţia de vaccinuri (antigripal, antitetanos, BCG), astfel încât niciun fel de ser nu mai ieşea de pe porţile instituţiei. Efectul a fost resimţit puternic la nivelul pieţei, dar şi al bugetului Sănătăţii în toamna anului 2012, când nu mai putea fi găsit în România vaccin BCG, iar reprezentanţii domeniului au fost obligaţi să importe din Danemarca serul pentru imunizarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei, produs care s-a dovedit nociv pentru sute de copii.
În cursul anului 2013, Institutul a primit mai multe finanţări pentru reluarea producţiei de vaccinuri, însă, până în prezent, acestea nu s-au concretizat.