Pe Valeriu Lazarov Lesner il puteai auzi în platourile de televiziune strigând: "¡Corta! ¡Repetimos!” (Stop! Repetăm!).
L-am cunoscut întâmplător la Madrid, în 1992. Ca proaspăt azilant politic lucram la o firmă americană numită "Kirby" şi am făcut în vila sa, situată în Puerta de Hierro, o revizie la un aparat ce-l achiziţionase recent a cincea soţie a sa, italianca Antoanella. Valeriu m-a invitat de căteva ori la cină, apoi m-a întrebat dacă doresc să lucrez pentru el la Tele Cinco - Spania, noul său copil de suflet, unde îşi începuse activitatea.
Stăpânul scării
M-a invitat în biroul său, situat la etajul 42, din Torre de Picasso, din Madrid, spunându-mi: „Vei incepe de jos. Scara îţi apartine, poţi urca sau coborî. Viaţa de emigrant e grea.” Am făcut, la îndemnul său, studii de "cameraman" (Aşa mi-a sugerat să încep, plătindu-mi chiar el şcoala), expert în producţii cine-tv-radio, la Universitatea Complutense şi realizator programe tv la Universidad Carlos III, din Madrid. Am lucrat împreună până când el s-a retras din Tele Cinco. Desigur, colaborarea noastră nu s-a limitat la atât, ci s-a întins pe perioada mai multor ani.
Poate într-o ediţie viitoare a „Actualităţii prahovene” mă voi referi la colaborarea noastră.
Deşi evreu, Lazarov era admirat de refugiaţii din Mişcarea Legionară a lui Horia Sima. Cei de dreapta îl acuzau că ar fi fost comunist şi de aceea a refuzat să fie Directorul General al Televiziunii spaniole, iar "roşii" îl proclamaseră "facha" (fascist) pentru că dictatorul Franco l-a acceptat la TV. Spaniolii nu-i intelegeau experimentele TV şi-l porecleau "Mister Zoom".
O vreme, am fost foarte apropiaţi. Este omul căruia îi datorez formaţia mea ca om de presă şi televiziune. Rândurile următoare au fost scrise după ce părintele divertismentului modern a fost condus pe ultimul drum. Dumnezeu a făcut ultimul zoom cu Valeriu Lazarov Lesner şi l-a luat din prime time-ul vieţii.
Cenuşă şi diamant
Seară călduroasă în Madrid. Termometrul indică 35º C. Este ora 19ºº în luxosul Tanatoriu Trei Cantecedin, localitatea unde familia Lazarov şi-a stabilit recent ultima reşedinţă. În clădire afişe publicitare îi îmbie pe cei care asistă la plecarea pe ultimul drum a lui don Valerio să planteze un copac în grădinile cimitirului situat în dreapta capelei. Unii sunt mânaţi de speranţa de a obţine din cenuşa defunctului un mic diamant. Afară un grup restrâns de români şi ziarişti sunt interesaţi mai degrabă să o vadă pe "zâna" Andreea Marin decât să-i aducă un ultim omagiu guru-ului televiziunii. Ziariştii, cărora le-a fost interzisă intrarea, se lamentează plescăind gumă.
„Zâna” din camera 17
O maşină neagră Doodge vine în trombă. Opreşte şi diva noastră coboară precipitat alergând în interiorul clădirii, amestecându-se prin mulţime, evitând strategic camerele de luat vederi şi obiectivele foto. Andreea intră în camera mortuară numerotată cu numărul 17 unde toţi apropiaţii defunctului îi deplâng dispariţia. Horia Barna, directorul ICR din Madrid, o îmbrăţişează. În scurt timp începe "misa" (slujba) şi un grup compact traversează holul către capela catolică situată în aceeaşi clădire. În capelă toţi cei prezenţi sunt întâmpinaţi cu două requiem-uri cântate de solista de operă Sonsoles de la Reyna în acompaniament de orgă. Ziaristele de la „Adevărul” şi „Agerpres” sunt evacuate de doi ofiţeri ai Poliţiei Naţionale.
Opt români
Preotul Jose Miguel Zanzures începe slujba. În primul rând al băncilor din stânga sunt prezenţi cei din familia lui Lazarov, urmaţi de câţiva directori executivi de la Prime Time Comunicaccion şi actori. În rândul întâi din dreapta stă Andreea Marin cu o prietenă venită special din România şi Horia Barna. În spatele lor, doar opt români rezidenţi în Spania au ţinut să fie prezenţi. Printre ei, Ileana Bucurenciu, profesoară în Alcala de Henares, Mioara Andone fosta antrenoare a Naţionalei de gimnastică ritmică, Andrei Luca, secretar III, singurul reprezentant al Ambasadei Române la Madrid şi câţiva membri ai Comunităţii Românilor din Spania. Vor să-i acorde lui Valeriu post mortem o medalie de onoare, aşa cum au făcut-o şi cu Gheorghe Vieru sau Arthur Silvestri. Augusta, ultima soţie a lui Lazarov, a avut patru momente de cădere când a rupt liniştea cu hohote de plâns sprijinându-şi capul pe umărul lui Roberto, fiul lui Lazarov. Andreea scoate discret o batistă cu care-şi alungă câteva lacrimi de pe obraz.
Ultimele 40 de minute
Uşa din spate se mai deschide din când în când primind întârziaţi spanioli transpiraţi şi pioşi. În finalul slujbei preotul Miguel povesteşte că l-a cunoscut pe defunct întâmplător, la o filmare, acum 30-32 de ani. "Atunci - spune el in microfonul din altar - mi-a spus că-mi acordă 35 de minute să stăm de vorbă. Acum, iată, sunt eu cel care-i acordă ultimele sale 40 minute de slujbă". Lumea surâde amar. Duetul coral interpretează "Ave Maria!". Andreea plânge. Augusta la fel. Fratele Augustei şi părinţii ei, cu ochii în lacrimi, nu înţeleg gluma şi privesc trişti spre altar. La sfârşit, preotul le doreşte celor prezenţi pace şi iubire. Toţi spaniolii îşi dau mâna. Se strâng în braţe. Este un obicei catolic ca enoriaşii să iasă de la slujbă împăcaţi şi cu iubire de aproapele lor.
După ce toţi trec rând pe rând să îmbrăţişeze văduva şi pe cei în suferinţă, Andreea, vădit afectată, se apropie şi-i spune Augustei: "Să nu uiţi ce ţi-am mai spus. Ai grijă de tine. Pentru mine, Valerio a fost ca un tată. Totul a început prin el". Augusta îi şterge ochii Andreei şi-i spune: "Te sfătuiesc să-ţi iubeşti familia... să vă iubiţi aşa cum şi noi am făcut-o. Valeriu, când s-a intors (n.n - de la spital), spunea că se grăbeşte să intre în pâine, că are multă, multă treabă! Eu ştiu acum ce înseamnă să-ţi oferi timpul tău altora şi să nu îl împarţi cu cei dragi!".
Poza nr. 1
Afară flash-urile nu contenesc să clipească în căutarea pozei numărul unu: Andreea şi Augusta îmbrăţişate sau plângând împreună. Nu o pot face. Cordonul poliţiştilor nu o permite. Protocol spaniol! Şase agenţi ai Poliţiei Naţionale îi îndepărtează discret pe ziarişti de grupul celor care ies din capelă. O actriţă spaniolă, Leticia Sabater, fostă divă la Tele Cinco pe vremea lui Valeriu, întreabă răutăcios pe cineva: "Quien es la pija rumana ?" (Cine-i fandosita asta româncă?) Spaniolii dau din umeri. Ei nu o cunosc pe Andreea Marin. Doar un director executiv de la Prime se apropie de Andreea şi-i mulţumeşte pentru prezenţă: "Gracias Andreita!". Marcată, Andreea părăseşte prima cortegiul, punându-şi ochelarii negri ca să-şi ascundă plânsul. Fotografii o aleargă călcând iarba sanctuarului funerar.
O iubire a lui Valeriu Lazarov
O văd acum şi pe Andonella Azzoni, fosta soţie a lui Valeriu. Este şi ea împreună cu Andreea (Andi) şi Valentina, copii ei şi ai lui Valerio. Andonella se apropie de Augusta şi o strânge în braţe sărutând-o. Nu-şi spun nimic. Andi Lazrov se duce alături de un grup de prieteni tunşi a la rastafarri cu care se amuză într-un colţ discret situat departe de camerele înfometate ale românilor. Roberto, fiul lui Lazarov din căsătoria cu Deideree Fizpatrick (Didi Sherman), se apropie cu serenitate şi decenţă. Îmi mulţumeşte într-o română perfectă: "Mulţumesc, Romania! Tata a iubit-o la fel ca şi pe noi...". Toţi spaniolii şuşotesc: „Ha sido...fue....Pobre...Valeriu ...se fue...!". Un grup de tineri ce au ţinută casual spun: "Vamonos tio mañana tenemos grabaciones..." (Haide unchiule, mâine avem filmări!). Valeriu - nu!
Declaraţii
Horia Barna:" Am lăsat totul ca sa fiu prezent din partea ICR-ului şi culturii române. El (Valeriu) ar fi trebuit să facă clipul turistic despre România. Ştia cum să ne facă celebri intr-o lume în care românii nu sunt prea iubiţi".
Ileana Bucurenciu: "Nu l-am cunoscut personal. Doar am văzut azi pe Internet că-l incinerează şi am venit într-un suflet. Păcat că nu au venit mai mulţi români aici să-şi arate recunoştinţa pentru unul de-al lor!".
Mioara Andone: "Pe Valeriu l-am cunoscut întâmplător. Era normal să fiu prezentă, chiar dacă am vorbit doar de câteva ori. Românii din Madrid sunt vreo sută şi ceva de mii. Trebuia să fie măcar o mie la cimitir. Unde sunt cei care, la TVR, când a revenit Valeriu prima dată în ţară, după '89, se gudurau pe lângă el?".