Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Știri internaționale

„And so, my fellow Americans, ask not what your country can do for you; ask what you can do for your country.”
(„... nu vă întrebaţi ce ar putea să facă ţara pentru voi, ci întrebaţi-vă ce aţi putea să faceţi voi pentru ţara voastră”)


"A man may die, nations may rise and fall, but an idea lives on." („Omul este muritor, naţiunile pot să înflorească sau să decadă, dar o idee va dăinui peste timp”)
John Fitzgerald Kennedy



22 noiembrie 2009 - 46 de ani de la asasinarea lui JFK / 16 milioane de dolari pentru moartea preşedintelui (I)


Acesta este preţul cu care a fost cumpărat - de către statul american, la 13 August 1999 - probabil cel mai scurt (26 de secunde), dar cel mai valoros film din istoria omenirii realizat vreodată de un amator. Este vorba despre înregistrarea pe viu a împuşcării preşedintelui american John Fitzgerald Kennedy sau JFK, în ziua de 22 noiembrie 1963, în oraşul Dallas, statul Texas.

 

25 de grade Fahrenheit


Norocosul - dacă poate fi numit astfel - cameraman se numea Abraham Zapruder, un emigrant rus, care la vremea respectivă era proprietarul unui magazin de confecţii în oraşul Dallas, undeva chiar pe strada pe unde urma să o străbată coloana prezidenţială. Zapruder era un pasionat de camere de filmat deţinând o cameră Bell & Howell de 8 mm, una dintre cele mai performante camere video cu peliculă color de la vremea respectivă. El a filmat trecerea coloanei prezidenţiale, reuşind să imortalizeze pe peliculă cea mai odioasă crimă din istoria Americii. În prezent, acest film se află în păstrare într-o încăpere special amenajată, la o temperatură de douăzeci şi cinci de grade Fahrenheit şi o umiditate de 30 la sută, la Arhivele Naţionale ale Statelor Unite, în College Park, statul Maryland.

 

Asasinul asasinat


Pentru cei care ştiu doar foarte puţine despre acea tragică zi de noiembrie 1963 şi cele ce a urmat după, o să fac o scurtă prezentare a evenimentelor.
John F. Kennedy a fost al 35-lea şi cel mai tânăr preşedinte american ales. Acesta se afla într-o vizită în oraşul Dallas, când în convoiul în care se afla s-au tras focuri de armă în urma cărora preşedintele este împuşcat mortal, iar John Connally, guvernatorul statului Texas, rănit uşor. Singura persoană arestată în acest atentat este Lee Harvey Oswald, un tânăr cu un trecut destul de dubios. Fost puşcaş în Marina Americană, acesta pleacă în Uniunea Sovietică, unde intenţionează să emigreze şi chiar doreşte să renunţe la cetăţenia americană. După ce KGB-ul îl interoghează, cererea îi este refuzată şi, după câţiva ani trăiţi în URSS, timp în care se căsătoreşte cu o rusoaică, se reîntoarce, împreună cu aceasta, în America, de data asta încercând diferite contacte cu un alt stat din lagărul socialist, Cuba, Oswald fiind un simpatizant al lui Fidel Castro. În ziua asasinatului acesta se afla în clădirea de unde se presupune că s-a tras, un depozit de cărţi, şi unde lucra ca angajat. Oswald este arestat, nu fără incidente, în altercaţie reuşind chiar să împuşte mortal un poliţist. La două zile după ce este arestat, la rândul său este împuşcat mortal, în timp ce era transportat din închisoare spre o altă locaţie, de către Jack Rubby, şi acesta un personaj destul de controversat. Rubby era proprietarul unui club de strip-tease şi asupra sa planau numeroase bănuieli că ar fi avut legături cu mafia.
Vicepreşedintele Lyndon B. Johnson îl înlocuia pe John F. Kennedy în funcţia de preşedinte.

 

O judecată pripită


Chiar dacă filmul avea o valoare inestimabilă din punct de vedere probatoriu în descoperirea şi analizarea ucigaşilor preşedintelui, Warren Commision, comisia care a anchetat asasinatul, aproape că a ignorat această probă. La o vizionare atentă a filmului se poate observa că împuşcăturile nu au venit doar dintr-o singură directie, judecând după modul în care corpul preşedintelui a reacţionat la împuşcături.
La analiza individuală a fiecărei imagini de pe peliculă s-a determinat viteza cu care gloanţele au fost trase, putându-se afla dacă cel (cei) care a(u) tras a avut sau nu timp să-şi încarce puşca, cum era cazul celei cu care Oswald a tras. Analizele înregistrării de pe peliculă au arătat că puşcasul ar fi tras toate gloanţele într-un interval de 5,9 secunde. Majoritatea testelor de tragere făcute ulterior de către armată cu acelaşi tip de armă depăşesc timpul de aproximativ 6 secunde în care se presupunea că Oswald, singur, a tras cele 3 (trei) gloanţe. De asemenea, concluzia comisiei că s-au tras doar trei focuri de armă s-a bazat pe simplul fapt că au fost găsite doar trei cartuşe goale lângă fereastra din depozitul de unde se presupune că s-a tras.

 

Graba suspectă a lui Hoover


Un fapt care contrazice concluziile comisiei se referă la tipul de gloanţe folosit în asasinat. Comisia a concluzionat că din arma crimei, o Mannlicher-Carcano cu lunetă, a fost una cu gloanţe militare. În film însă se vede clar cum unul din gloanţe pulverizează la ieşire craniul preşedintelui. Conform Conventiei de la Geneva cu privire la gloanţele folosite de armată, aceasta impune folosirea gloanţelor care doar penetrează organismul şi nu explodează la ieşire, provocând răni care necesită ca soldatul aflat pe câmpul de luptă să fie urgent asistat de un medic.
Mai mult decât atât, într-o notă informativă a celor de la Biroul Federal de Investigaţii (FBI), ieşită la suprafaţă ani mai târziu, se arată că inclusiv J.Edgar Hoover, directorul Biroului Federal din acea perioadă, a afirmat, la doar două zile după asasinat, că "Oswald este singurul făptaş, iar Biroul trebuie să convingă publicul că acesta a fost realul asasin”. Pe 26 noiembrie, într-o altă notă informativă ce poartă semnătura aceluiaşi J.E. Hoover avea următoarea indicaţie: "Să finalizaţi investigaţia. Se pare că avem deja destule probe”, iar o alta, din 29 noiembrie, sugera: "Sper să aveţi o investigaţie finalizată până săptămâna viitoare”.
De ce oare atâta grabă din partea directorului FBI de a finaliza această anchetă, fiind vorba despre o crimă aşa de odioasă, cel ucis fiind cel mai puternic preşedinte din lume?!

 

Generozitatea lui Zapruder


În mai puţin de 24 de ore de la asasinat, revista LifeTime Magazin îl trimite pe Richard Stolley, şeful Biroului din California, în Dallas, pentru a relata evenimentul. Când acesta află de existenţa filmului, ia legătura cu Zapruder şi reuşeşte să cumpere drepturile de a reproduce în revistă imagini din filmul asasinatului, pentru suma de 50.000 de dolari. După câteva zile, conştientizând valoarea filmului, cei din conducerea Life Time Magazin reuşesc să negocieze cumpărarea tuturor drepturilor de reproducere a peliculei pentru suma de 150.000 de dolari, bani care urmau să fie plătiţi în rate a câte 25.000 de dolari anual. Prima rată Zapruder o donează văduvei poliţistului care a fost ucis când încerca să-l aresteze pe Lee Harvey Oswald. De reţinut faptul că sumele respective, la valoarea dolarului anilor ‘60, erau extrem de consistente.

 

O vizionare mult întârziată


Pelicula a fost ţinută departe de ochii publicului mai bine de un deceniu, mai precis până în seara zilei de 6 martie 1975, când pentru prima dată americanii au reuşit să vizioneze filmul asasinării preşedintelui.
De ce oare statul şi guvernul american nu au achiziţionat filmul imediat după ce au luat cunoştinţă de existenţa lui şi au lăsat ca un trust de presă să-l achiziţioneze făcând mult mai greu accesul la film, atât pentru cei care anchetau cazul, cât şi pentru public?!
Acest lucru confirmă faptul că autorităţile au încercat şi chiar reuşit să împiedice ca probele existente să poată fi puse cap la cap pentru a dovedi conspiraţia.

 

Gerald Ford, suspectul


O declaraţie extrem de interesantă, de la sfârşitul anilor '90, este cea a lui James W. Sibert, fost agent FBI, însărcinat cu paza corpului neînsufleţit al lui JFK. Prezent la autopsia preşedintelui, efectuată la spitalul naval din Bethesda, Maryland, împreună cu un alt agent, Francis O'Neill, acesta a văzut cu ochii săi locul pe unde a intrat glonţul, declarând într-un interviu televizat că unul dintre membrii comisiei de analizare a crimei, Gerald Ford, mai târziu ales preşedintele SUA, a operat o modificare în documente, indicând fals locul pe unde a intrat glonţul în corpul preşedintelui. Agentul federal afirma că acest lucru este în sinea lui un act criminal care trebuia pedepsit şi care de fapt a dus la tragerea unor concluzii greşite de către comisia din care Gerald Ford făcea parte.

 

Back To Top