Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Știri internaționale

Departe de simplitate "No, te duci şi nu te mai văd, numa' la telefon te mai aud...?!”. Au fost cuvintele bunicilor, cu care i-am lăsat pe buze, alături de lacrimile din ochi, când am plecat din România. Am plecat, şi aveam să constat că au avut dreptate: nu m-am mai întors, iar bunicul mă vedea pentru ultima dată... Ce m-a impresionat la ei şi mi-a rămas adânc întipărit în minte a fost simplitatea lor. Oameni modeşti de la ţară, cu doar câteva clase primare şi o filosofie simplă despre viaţă.

După patru ani în Siberia

Pe bunicul mi-l amintesc aşezat la masă, cu ochelarii căzuţi pe nas, citind din Biblie sau povestindu-ne întâmplări din război. "Decât în ţară străină cu pâine albă la mână, mai bine în satul tău, cu mălaiul cât de rău”, îmi spunea bunicul, profund marcat de cei patru ani pe care i-a petrecut în Siberia, ca prizonier de război, în cel de-al doilea Război Mondial. "Atâta lucra şi mânca şi ei până să sătura, nu mânca nici ei cu două linguri”, îmi mai spunea el, referindu-se la cei care pleacă prin ţări străine. Odată ajuns pe pământ american şi intrând într-unul din restaurantele gen "all you can eat”, aveam să constat iarăşi că, într-adevăr, multă dreptate avea bunicul.


iPod-ul spre moarte

Bunicii mei n-au văzut zgârie norii, n-au condus nici maşini hibride dotate cu computere de bord şi cu GPS-uri, n-au ascultat muzică pe iPod-uri, n-au inscripţionat CD-uri pe calculator, n-au avut DVD playere sau laptop-uri, nici digital cable sau televizoare cu ecran plat, n-au folosit pager-ul sau emailul, n-au fost nici măcar cu avionul.


Trăim în secolul vitezei şi avem impresia că suntem mai înţelepţi, mai buni şi mai pricepuţi nu doar decât cei care au trăit acum o mie sau câteva sute de ani în urmă, dar chiar decât bunicii sau părinţii noştri. Poate chiar suntem, dar cu toate astea încă ne mai minunăm când privim picturile lui Da Vinci sau perfecţiunea şi iscusinţa cu care egiptenii au construit piramidele.
Trăim într-o lume în care produsele şi mâncărurile abundă în supermarket-uri şi totuşi avem milioane de oameni care încă mor de frig sau de foame. Cheltuim timp şi efort să găsim metode de a trăi mai mult şi mai bine, dar încă construim avioane de război, bombe şi arme care ucid oameni.

În grabă

Suntem mult mai educaţi, dar încă îi discriminăm pe cei de lângă noi pentru că au o altă culoare a pielii, o religie, o limbă sau o cultură diferită. Avem case mai mari şi mai frumoase, dar nu avem timp să stăm în ele pentru că avem locuri de muncă care ne fac să ne petrecem timpul călătorind şi dormind prin hoteluri. Ne căsătorim şi dăm naştere la copii pentru care nu mai avem timp. Nu mai ştim să le povestim basme cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, şi-i... lăsăm pe alţii să ni-i crească. Suntem mai sofisticaţi şi mai ocupaţi, facem totul în grabă: dormim în grabă, mâncăm în grabă şi vorbim în grabă.

Apus de soare sau bani pentru timp

Avem timp să facem bani, dar nu avem bani să cumpărăm timp.
Uneori nu avem nici timp să murim. Nu mai avem timp nici măcar să observăm lucrurile mărunte, extrem de mărunte, dar extrem de frumoase care se întâmplă în jurul nostru, zi de zi: răsăritul şi apusul de soare, ciripitul păsărelelor, picăturile de ploaie care cad pe pământ, petalele unei flori care se deschid, pomii care înfrunzesc primăvara sau frunzele care cad toamna.

 

Întoarcerea acasă


Mi-e teamă că şi eu, asemeni eroului din basmul lui Ispirescu "Tinereţe fără bătrâneţe...”, am să mă întorc într-o bună zi înapoi în satul natal şi n-am să mai găsesc decât casa bunicilor, goală, şi o lume complet schimbată, cu oameni pe care i-am cunoscut şi care au dispărut, cu alţii care le-au luat locul. Doar pentru că am vrut şi eu să gust din visul american.

Back To Top