În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului este ziua de pomenire a eroilor neamului românesc. Slujbe de pomenire vor fi oficiate după Sfânta Liturghie şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.
Înălţarea Domnului, numită în popor şi Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe şi se sărbătoreşte întotdeauna în joia din săptămâna a şasea după Paşti, adică la patruzeci de zile după Înviere.
Tradiții și obiceiuri la Înălțarea Domnului - Ispas
- se poartă foi de nuc la brâu, pentru că și Hristos și-a pus când s-a înălțat;
- se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer;
- la Ispas se bat cu leuștean vitele, că să se îngrașe;
- se tăie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar "Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar! "
- în ziua de Ispas să nu se dea foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; și sare nu se da, pentru că vacile nu vor avea smântâna;
- ce se seamănă după Ispas nu rodește;
- în ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezându-se că în acea zi se înaltă sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum;
- femeile împart laptele dulce fiert cu păsat și la cine dau trebuie să dea și un buchet de mături de pe câmp;
- în această zi este și Paștele Cailor: numai în această zi se satură și caii o dată pe an, și doar un ceas pentru că așa au fost blestemați de către Maica Domnului.