Categorie: Administraţie

Ambasada Română din Madrid a găzduit o întâlnire cu presa spaniolă la care au fost analizate proiectele Hola soy Rumano! (Bună, sunt român!) şi "Rumanos en Europa - De igual a igual”.

Celebrii securişti deghizaţi


Situată pe Avenida Alfonso XIII, la nr. 157, Ambasada i-a aşteptat pe cei peste 50 de reprezentanţi ai mass media spaniole cu câţiva tovarăşi deghizaţi în portari aroganţi, nepoliticoşi, cu mâinile înfundate până la coate în buzunare. "Sunt celebrii securişti”, murmurau ziariştii spanioli. Într-o sală strâmtă, aflată încă în lucrări de reformă, fără aer condiţionat, mirosind a gaze ce rezultau de la vopselele proaspete, cu o staţie de sunet care nu a funcţionat şi tehnicieni ai Ambasadei ce roiau printre cei invitaţi, a sosit Excelenta Sa Maria Ligor, ambasadoarea de la Madrid. Emoţionată de eveniment, şi-a făcut cu greu auzit glasul. Felipe Sanjuán, consilierul de imagine de la Saatchi & Saatchi, a declarat mediilor că au fost desemnaţi fericiţii câştigători ai acestei acţiuni. Întrebat de un ziarist român de ce fonduri dispun, Sanjuan a evitat să răspundă susţinând că probabil guvernul român nu doreşte să facă publice aceste cifre.

Cum reuşesc să trăiască românii

Carlos Iglesias, regizorul spaniol care lucrează la un documentar de 20 minute despre România (la care a filmat deja 10 ore), a făcut cunoscute anecdote din timpul documentării în România (a spus, printre altele, că l-a mirat mult să constate cum furgoneta lor era oprită pe străzi de cerşetori care nu le cereau bani sau alimente, ci săpunuri sau parfumuri.

Sau că a rămas uimit de numărul mare de maşini de lux existente pe şoselele distruse parcă de un război recent. Iglesias mai remarca faptul că "dintre atâtea Ferrari câte am văzut...cred că unele erau şi cumpărate”. Regizorul a mai observat că preţurile în România erau la fel ca în Madrid, "dar problema pe care mi-am pus-o e cum reuşesc aceşti oameni să trăiască zi de zi”.

Discriminare politică

Multe dintre mediile româneşti au criticat faptul că Ambasada a convocat presa după criterii preferenţiale. FEDROM, o ONG fantasmagorică românească, prin preşe­dintele ei, Miguel Fonda Ştefănescu, a criticat pe un ton agresiv pe cei de la Saatchi pentru că nu au apelat la ei pentru colaborare şi împărţirea bene­ficiilor publicitare, considerând că este "o discriminare politică ştiindu-se sorgintea pro PSD a organizaţiei”.

De altfel FEDROM susţine că toata această campanie are caracter electoral pro PNL şi pro Petru Roman "care se vor prezenta în curând pe tarla pentru recolta electorală, profitând de spectacolele şi evenimentele ce vor urma în următoarele două luni”. Spaniolii au fost invitaţi apoi la un coktail (lunch cofee) pe care l-au criticat pentru proasta calitate a produselor sau a prezentării (cei de la El Pais comentau: că s-au investit 4 milioane de euro pentru nimic, iar dejunul costă doar 100 euro)

"Los gitanos” şi prostituatele

Spaniolii în off record's au criticat făţis absenţa de la întâlnire a adevăraţilor imigranţi români care creează probleme în Spania: ţiganii. Cum este posibil să nu se amintească nimic despre un sector de populaţie imigrantă din România care numără peste 300.000 de "gitanos”?. "Despre ei ar trebui să vorbească a­ceastă campanie. Nu despre cei care oricum îşi văd de treabă, ci despre ţigani, despre prostituatele şi femeile traficate şi exploatate sexual (conform studiilor recente, în Spania există peste 75.000 românce exercitând prostituţia). La ieşirea de la conferinţă - culmea! - ziariştii au întâlnit în Piaţa Cuzco un grup de copii români care cerşeau prin cunoscuta metodă "tabele pentru ONG” (inexistente de altfel) de ajutorarea sur­do-muţilor, iar pe la colţuri de străzi acor­deonişti sau violonişti români.


Un impresar artistic al unui festival de muzică etnică a povestit ziariştilor că, sunând la Ambasadă pentru a putea invita o serie de manelişti ţigani la concertele pe care le organizează a fost repezit de către cei de la "Cultură” care au precizat că "ţiganii nu pot reprezenta un popor şi cultura sa milenară, iar Adrian Copilul Minune (cel care era solicitat de către impresar), după ce că este ţigan, mai este şi pitic...”.

Back To Top