Categorie: APH Cultural

Veronica Balaj

 


O carte are totdeauna drumul său după ce a fost editată. Autorul o desprinde, o rupe de sine: prima oară după ce a scris-o şi a pritocit-o din propriile-i gânduri şi trăiri; a doua oară, gestul se repetă la alte cote şi conotaţii. Este momentul primei întâlniri cu publicul, la aşa numitele lansări. De data aceasta, am a vorbi despre o carte care a pornit în lume la prima confruntare cu publicul fără să fie şi autorul prezent. O carte scrisă dintr-o adâncă însingurare, iată, se aşează în memoria primilor cititori, de una singură. Şi e foarte frumos acest început de istorie al unei cărţi. Este ca un om care ştie că e mai puternic atunci când trebuie să înfrunte totul singur, aşa că noi, cei din rândul al doilea (prezentatori, editor, prieteni ai autorului), nu am făcut decât să ne asociem unei bucurii noi, unei prelungiri a stărilor scriitorului aflat la câteva mii de kilometri depărtare de toposul cărţii.


La Ciudanoviţa, lângă Oraviţa, într-o după amiază de toamnă, 2009, cartea semnată de Ben Todică (aflat în Australia în zilele calendaristice, dar aici în nopţile de dor) "şi-a semnat colaborarea cu memoria timpului”.


Volumul poartă un titlu sugestuv: "ÎNTRE DOUÄ‚ LUMI". Apărut la Editura „Atticea” din Timişoara, sub îngrijirea editorailă a Marianei Gurza, ea însăşi creatoare de universuri poetice, cartea în discuţie a fost prezentată mai întâi la Şcoala Generală din Ciudanoviţa. Fosta localitate minieră (azi mineritul din zonă fiind o amintire) îţi lasă impresia unei lumi astrale, părăsite. Doar "şcoala este vie", cum spunea în discursul său Mariana Gurza.
Copiii au aflat atunci că există pe lume scriitori, şi încă vii, că unul dintre aceştia a stat cu ani în urmă chiar în băncile lor, unde învaţă ei ce mai este nou şi vechi în lumea mare. Aceşti copii au fost primii care au făcut cunoştinţă cu cartea.
Autorul a trecut în paginile volumului tot ce a lăsat urme în memoria sa afectivă: oameni, întâmplări din oraşul copilăriei sale, Ciudanoviţa.


Aş vrea să remarc faptul că volumul în discuţie se situează la limita între documentar şi artistic, între publicistică şi artă literară, aşa cum autorul însuşi este deopotrivă şi cineast, şi scriitor, şi om de radio, şi publicist în mai multe reviste din ţară sau din Australia. El este, la fel, omul de suflet al Ciudanoviţei dar şi al Oraviţei, unde în aceeaşi zi a avut loc încă o lansare a cărţii la Teatrul „Mihai Eminescu”, for cultural invocat în paginile cărţii cu o căldură aparte şi care l-a marcat afectiv pe autor când era copil.
Cartea rezistă prin ceea ce s-ar numi într-o formulă foarte europeană "interculturalitate". Autorul şi-a asumat o altă cultură pentru a se acomoda în noua ţară, dar nu se desprinde nicio fărâmă de cultură din Banatul său natal, care i-a imprimat emblema spirituală pentru totdeauna, interferenţa între aceste două spaţii spirituale fiind una dintre punctele de boltă ale cărţii. Cheia textelor este fără îndoială reiterarea unui TOPOS. Toposul existenţei imprimat în memoria sa afectivă.


O anume stare spirituală acumulată în copilărie leagă într-o formulă tainică, discretă toate cele patru capitole ale cărţii. Se adună în aceste pagini oameni cunoscuţi demult, prietenii durabile, nostalgii, identităţi afective, aşa încât poţi spune în finalul lecturii că avem de-a face cu o carte document socio-istorico-afectiv.
Dimensiunile înţelesurilor sunt mai numeroase, dar ne-am referit doar la cele principale. O carte în care lumea descrisă este diversă, şi mai nouă şi mai veche, mai ales veche. Norma morală după care este asimilată interior (şi e vorba de o lume în mişcare aproape cinematografică, o lume care se întinde pe zeci de ani) este norma memoriei afective, constructive. Convergenţa SENSURILOR unei lumi în diversitate se înşiruie şi curge cât se poate de veridic în paginile cărţii.
Volumul domnului Ben Todică ne dovedeşte încă o dată forţa artei.

 

 

 

 

 

Back To Top