Categorie: APH Cultural

copertaA călători, înseamnă a face din întâlnirea ta cu peisaje şi configuraţii umane diferite un prilej de cunoaştere propriu-zisă şi de reflexiune, o modalitate de luare în posesie intelectuală a locurilor prin care ai trecut. Scopul unei călătorii bine făcute şi adânc înţelese este acela de a te întoarce acasă mai bun , mai înţelept, mai deschis spre orizontul fără sfârşit al umanităţii.

Notele de călătorie, care domină creaţia literară a doamnei prof. Aurelia Rînjea, se înscriu în acest circuit universal al valorilor umanităţii, ele intră în istoria genului scriitoricesc şi conturează o personalitate profund sensibilă şi inteligentă. Ineditul scrierilor sale culese din Egipt, Franţa, Grecia, Italia, Israel etc constă în faptul că majoritatea impresiilor de călătorie sunt redate într-o îngemănare fericită a prozei cu poezia.

Se pare că distinsa poetă şi profesoară de fizică la Liceul „Toma Socolescu”Ploieşti – despre care am aflat că este şi o talentată pictoriţă – calcă pe urmele unor români celebri, care au considerat călătoriile un melanj spiritual admirativ şi refulant, cu trăiri înregistrate afectiv şi moral. Astfel, Jurnalul de călătorie al spătarului Nicolae Milescu, care a uimit Europa şi Asia cu temeritatea lui de globb-trotter, a fost unul dintre puţinii cunoscători ai Chinei din sec.XVI. Apoi, literatura  românească a călătoriilor de la începutul sec.XIX este reflectată de notele, însemnările şi jurnalele unor  mari scriitori: V.Alecsandri, Cezar Bolliac, Al.Odobescu, N.Iorga, iar secolul XX este şi mai bogat în...călătorii, pe care scriitorii le cultivă cu o impresionantă vocaţie, paginile lor îmbogăţind patrimoniul naţional şi chiar universal, deoarece paşii lor trec dincolo de graniţele ţării: Liviu Rebreanu, Ion Petrovici, Zoe Dumitrescu Buşulenga. Şi călătoriile sec.XXI, pornite din interesul şi curiozitatea etern umane, poartă amprenta pasiunii multor contemporani, cel mai cunoscut călător fiind creatorul faimosului serial Spectacolul lumii”, regretatul nostru concitadin Ioan Grigorescu.

Despre, poate, prea puţin cunoscuta scriitoare Aurelia Rînjea – autoare a 27 de volume! – ne-au vorbit, în cuvinte laudative: prof. Carmen Clucerescu, prof. Angela Cîrstoiu, fizician Maria Popescu (sora scriitoarei) şi jurnalistul Serghie Bucur, cu prilejul lansării noului volum Mai aproape de Dumnezeu, eveniment ce a avut loc, acum câteva zile, la CCI Prahova. Personal, am remarcat modul inedit de lansare a unui volum de călătorii, prin faptul că, între luările la cuvânt ale celor menţionaţi mai sus, au fost strecurate scurte proiecţii cu imagini din Israel ( bine era daca si cartea continea cateva fotografii color) şi momente de muzică şi poezie, în interpretarea studentei Adela Ţiţescu ( o voce de aur!).

Această nouă carte a Aureliei Rînjea reflectă trăirile autoarei în mult-dorita Ţara Sfântă, vizită pe care şi-a propus-o după cea efectuată în anul 2006, la Vatican. „ Atunci, la Basilica San Pietro, unde am fost pătrunsă de înălţarea spirituală a locului, mi-am imaginat că, poate, doar la Sfântul Mormânt dimensiunea meditaţiei poate să fie alta, dacă voi putea ajunge acolo(...)Şi iată că drumurile m-au purtat către acest loc, unic, ca o şansă ce i se dă unui om, dar şi ca o datorie pe care am simţit-o, aceea de a scrie o carte despre Ţara Sfântă, despre această lume mereu tulbure şi învăluită în mister” , mărturiseşte autoarea. Cartea - imaginată a fi un strop de lumină în această lume nebună, ce pare că se scufundă în întuneric - a văzut, iată, lumina tiparului, o parte din misterul locului fiind dezlegat cum numai un fizician cu mintea limpede, har artistic şi inima aprinsă de focul lăuntric o poate face.

Poeta ne prezintă oameni, locuri şi obiceiuri, numai aici întâlnite. În Israel nu se lucrează sâmbăta. În această zi, evreii credincioşi nu circulă cu maşina, nu aprind focul, nu gătesc, nu aprind lumina, nu se uită la televizor, nu scriu, nu cântă şi nici măcar nu rup o bucată de hârtie. În opinia scriitoarei, evreii sunt calzi, gata să te ajute la nevoie, dar când avansezi profesional devin egoişti. Copiii lor sunt mult mai responsabili decât în România, nu acceptă ajutorul părinţilor şi au mult respect faţă de familie.

Traseul turistic a inclus, fireşte, şi multe locuri sfinte. Ieirihonul – cel mai vechi oraş din lume (11000 de ani!), grânarul Orientului Mijlociu. Sau Ierusalimul, oraşul celor trei mari religii monoteiste ( evrei-65% , musulmani - 32 % ,creştini-2 % ,toţi fii ai lui Avraam şi urmaşi ai Unicului Dumnezeu ) care, de-a lungul anilor, îşi dispută autoritatea între ele pentru suveranitatea locurilor sfinte. ÎNTREBARE: Când vor învăţa oamenii / Să pună pe primul loc Divinul / Încercând să-L caute/  Să se ierte pe ei înşişi / Fără să-şi piardă sufletul / Trăind în prezent?Aici, poeta încearcă să descopere cheia armoniei, prin care să se vindece toate circuitele sacre ( cer- pământ- inimă- creier-corp ) ale umanităţii. LAUDĂ: Adunaţi-vă oameni ai Planetei / Jos cu căpeteniile / Hrănite în războaiele minţii / Foamea de iubire/  Să rodească în pântecele / Ce plămădesc făina şi uleiul / Înălţând laudă Lui!

Un alt loc încărcat de o mare încărcătură emoţională: oraşul palestinian Bethleem. În Palestina se ajunge, însă, după un control riguros la zidul ce înconjură acest teritoriu. Ajunşi la Biserica Nativităţii, ridicată de către împărăteasa Elena, deasupra peşterii unde a fost născut Isus, vizitatorii coboară, pe rând, în grota naşterii Domnului. Emoţia ne copleşeşte.Atingem locurile sfinte, ne reculegem, ne regăsim şi ne rugăm pentru cei dragi.

În toate locurile vizitate în Ţara Sfântă, minuţios descrise în volumul inspirat intitulat MAI APROAPE DE DUMNEZEU, poeta Aurelia Rînjea culege amintiri şi învăţăminte: Învaţă-mă dimineaţă / Ruga şi lauda  Lui / Învaţă-mă cântare / Strigăt al meu / Învaţă-mă dreptatea / Şi gustul adevărului / Cărările limpezite / De numele Tău / Sub aripile tăinuite / Ale Creaţiei. Aici înveţi calea mântuirii prin credinţă, calea luminii şi a iubirii, puterea de vindecare a iubirii şi a iertării. În finalul cărţii, autoarea notează: Totul a fost o aventură unică, trăită la cotele înalte ale spiritualităţii, o călătorie în căutarea sufletului şi a descoperirii de sine, îmbrăcată în speranţa că acolo eşti mai aproape de Dumnezeu.

După citirea acestei minunate cărţi, am însă o dilemă. În contradicţie vădită cu autoarea  cărţii ( profesoară de fizică ), Stephan Hawking, cel mai cunoscut fizician britanic şi profesor la Cambridge University, afirma, recent, că raiul şi viaţa de apoi sunt doar nişte basme pentru cei cărora le este frică de întuneric. Cine are dreptate?

Ioan POPESCU

Back To Top