Categorie: APH Cultural

arvinte_constantinCu câteva zile în urmă, respectiv la 21 mai 2011, reputatul compozitor, dirijor şi folclorist Constantin Arvinte a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani. Manifestând din anii copilăriei o evidentă chemare pentru studiul celei mai importante dintre arte – legate de viaţa umană, muzica, el urmează cursurile primare în satul natal şi apoi, între anii 1937-1945, la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, după care îşi continuă pregătirea de specialitate la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” din municipiul Iaşi, printre profesorii săi numărându-se C. Constantinescu, Constantin Georgescu, George Pascu, Achim Stoia şi dirijorul Antonin Ciolan.

În perioada 1950-1954, urmează Şcoala de Ofiţeri de Muzică din Bucureşti, iar pentru aprofundarea studiilor de specialitate, urmează, între anii 1954-1955 cursuri de perfecţionare, la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, cu reputaţii compozitori şi pedagogi: Zeno Vancea (polifonie modală), Constantin Bugeanu (forme muzicale instrumentale şi orchestraţie) şi Dimitrie Cuclin (estetică muzicală şi compoziţie).

Încă din anii studenţiei, viitorul muzician se dedică, în primul rând, artei interpretative, în calitate de dirijor al Corului mixt al Căminului Cultural „C. Vasilescu” din municipiul Iaşi (1946-1959) şi apoi ocupă, prin concurs, importante funcţii artistice la prestigioasele ansambluri artistice din capitala ţării: Ansamblul „Ciocârlia” (1949-1960), director artistic şi dirijor al Ansamblurilor „Ciocârlia” şi „Rapsodia Română” (1965-1976), director artistic şi dirijor al Orchestrei „Ciocârlia” (1979-1984 ) ş.a.

La pupitrul acestor instituţii reprezentative în viaţa muzicală naţională din cea de a doua jumătate a veacului XX, întreprinde răsunătoare turnee artistice atât în România, dar şi peste hotare, în ţări cu puternice tradiţii artistice: Polonia, Ungaria, fosta URSS, Iugoslavia, Elveţia, Grecia, Republica Federală Germania, Franţa, Austria, Bulgaria, SUA, Canada, Mexic, Cuba, Kuweit, Olanda, Algeria etc., pretutindeni, bucurându-se de aprecieri dintre cele mai elogioase din partea publicului şi a presei de specialitate.

În paralel cu aceste importante funcţii artistice şi de conducere artistică, maestrul Constantin Arvinte s-a aflat şi printre consultanţii de specialitate din cadrul Direcţiei Muzicii din Ministerul Culturii 1960-1965 şi în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (1976-1979).

Preocupat continuu pentru cercetarea creaţiei populare româneşti – începand cu genurile şi formele cele mai vechi, din principalele zone etnofolclorice ale ţării, compozitorul Constantin Arvinte a îmbogăţit patrimoniul muzical românesc, cu o seamă de lucrări de referinţă, în primul rand pentru ansamblurile artistice la cârma cărora s-a aflat ani la rând: „Ciocârlia” şi „Rapsodia Română”, dar şi pentru alte instituţii similare din principalele centre culturale româneşt

Un loc aparte revine, în cadrul creaţiei sale muzicale, muzicii simfonice şi vocal-simfonice: Simfonieta pentru orchestra de coarde, Suită simfonică, Cântări străbune; Fantezie concertantă românească; Coloana Infinită; Suită sătmăreană; Concert pentru nai,chitară şi orchestră; Fantezie pentru ţambal şi orchestră; Dragoiana – Rapsodie moldovenească;Capricio moldovenesc; Tablou câmpenesc s.a., iar din sfera creatiei vocal simfonice:Balada lui Pintea Viteazul; Cantata Patriei;

Te cântăm, străvechi pământ; Balada unui popor viteaz; Baladă despre Tudor Vladimirescu; Soarele libertăţii etc. Sunt, de asemenea, de larga popularitate scrierile pentru muzica de fanfară (Plaiuri româneşti, Sârba în căruţă, Hora – Marş, Opt melodii folclorice româneşti etc.), dar şi o seamă de lucrări corale, care au făcut parte din programele celor mai vestite ansambluri vocale corale mixte sau pe voci egale din judeţele ţării.

De numele ilustrului muzician se leagă sute şi sute de melodii populare culese din diferite localitati si zone ale ţării, multe dintre acestea fiind transcrise, armonizate şi prelucrate pentru repertoriul formaţiilor instrumentale şi coregrafice. Sunt, de asemenea, excepţionale meritele sale în publicarea volumelor: Jocuri populare româneşti, Jocuri populare din regiunea Bucureşti, Jocuri populare din regiunea Argeş,Jocuri populare din regiunea Dobrogea, (în colaborare cu maestrul coregraf Gh. Popescu-Judeţ), Maramureş în viaţă nouă, Câtu-i Maramureşu’ şi impresionantul volum „Folclor muzical din Moldova”, ce a văzut lumina tiparului la Editura PIM din Iaşi – 2008, volum care cuprinde 523 de melodii, culese de neobositul folclorist Constantin Arvinte, între anii 1955-1987, împreună cu echipa de culegători de folclor a Ansamblului Ciocârlia din Capitală.

Pentru întreaga sa activitate în domeniul creaţiei muzicale şi al artei interpretative româneşti, maestrul Constantin Arvinte a fost distins cu premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, cu Premiul II la Concursul Internaţional de Compoziţie Corală de la Tours – Franţa (1976), cu ordine şi medalii ale statului român.

Prezenţa în importante jurii de specialitate la cele mai exigente manifestări muzicale din ţară şi de peste hotare, este încă o dovadă incontestabilă a locului şi rolului pe care această personalitate marcantă a muzicii româneşti il ocupă în viaţa noastră artistică.

Lucrând o viaţă în domeniul culturii, am colaborat, în mod excelent, cu maestrul Constantin Arvinte ,încă din anii ’60, când se afla printre consilierii de specialitate din cadrul Direcţiei Muzicii din Ministerul Culturii. La invitatia semnatarului acestor randuri, a participat la numeroase manifestări muzicale ce au avut loc pe teritoriul fostei Regiuni Ploieşti(1960-19680) şi din 1968, în judeţul Prahova, la Zilele culturii, „Tezaur prahovean”, la Aniversarea Filarmonicii „Paul Constantinescu” (1978), sarbatorirea compozitorului, dirijorului şi folcloristului Florin Comişel (1997), a Coralei „Paul Constantinescu” din Ploieşti (1995), la lucrările Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu” - al cărui membru de onoare este încă de la înfiinţare (ianuarie 1977), precum şi la ampla activitate omagială dedicată eminentului compozitor şi dirijor Dinu Stelian, general maior, Artist al poporului (comuna Sălciile, 18 oct. 2008). În acest context, amintim şi cele două superbe suite scrise pentru Orchestra Populară Flacăra Prahovei a Filarmonicii din Ploieşti, ultima, sugestiv intitulată, „De la mine… la Ploieşti”si alte lucrari similare pentru ansamblul folcloric "Chindia" din Ploiesti.

La acest ceas sărbătoresc, se cuvine să-i adresăm ilustrului muzician, din toată inima, cele mai sincere şi călduroase felicitări pentru prodigioasa sa activitate în domeniul artei sonore româneşti, viaţă cât mai lungă, tinereţe fără bătrâneţe, astfel încât să poată duce la bun sfârşit, toate proiectele aflate pe bogata sa agendă de lucru.La mulţi şi fericiţi ani, stimate maestre!

Prof.dr. Al. I. Badulescu

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro

Back To Top