Ioan Oniciuc (n. 21 ianuarie 1964 în comuna Corni, judeţul Botoşani) a fost o vreme director al Căminului Cultural din comuna natală. În urmă cu câţiva ani, Ioan Oniciuc a ales să-şi încerce norocul în altă parte. A ales Spania, unde şi-a descoperit şi autentica vocaţie.
În căutarea demnităţii
„Am lăsat meleagurile dragi mie şi strămoşilor mei, pentru că nu am putut să mai rezist să-mi fie călcată zi de zi demnitatea în picioare. Cred că sunt născut să fiu artist, Simt un suflet paralel în mine, prin care arta este prezentă în tot ce fac. Am lucrat o bună perioadă în construcţii, în Spania. Dar pe şantiere, când puneam cărămidă după cărămidă, o făceam cu dragoste. Ştiam că oamenii care vor locui acolo vor fi impresionaţi de arta şi dragostea cu care a fost făcută casa. Am rămas şomer .Dar asta nu m-a împiedicat să lucrez, să mă dedic operelor mele de artă”.
Arta la Madrid, Bucureşti şi Corni
Oniciuc a expus în ultimile trei luni în trei săli importante din Spania: Calle Goya din Alcala de Henares, ICR .Madrid şi Universitatea Fuenlabrada. A primit recent o ofertă de a prezenta diverse lucrări plastice în Calle General Pardiñas, Madrid. Pentru Ioan, aceste invitaţii din partea spaniolilor au însemnat tot atâtea succese, pentru că „am debutat în Madrid. Dacă aş fi debutat la Corni, Iaşi sau chiar Bucureşti, unde arta este marginalizata pe zi ce trece, aproape că nu aş fi fost băgat în seamă”. Ioan are cinci copii şi este mândru că poate să-şi întreţină familia prin pictura sa, care se cumpără bine. Lucrarea sa cea mai scumpă are pretul de 13 500 euro şi a fost cumpărată de patronul unui resturant situat aproape de aeroportul Barajas din Madrid şi de Hotelul Hilton.
Atins de pietrele aruncate din ţară
Pentru Ioan viaţa în Spania este ca un auto exil. "Mă simt alungat de cei de la mine de acasă Nu m-au vrut . Nu m-au înţeles. Poate poporul nostru va fi mai blând, mai înţelept. Poate va reuşi să înveţe să fie mai tolerant, să trăiască mai bine... Şi aici sunt atins de pietrele aruncate din ţară. Mă doare când ne spun căpşunari, mă doare când râd de noi, cei care trimitem atâţi bani acasă, că ne fac hoţi şi pungaşi. Sper că aceste alegeri vor reprezenta întronarea, în sfârşit, a democraţiei adevărate în România”.