• Dragobetele, patron al dragostei, este sărbătorit de spiritualitatea populară pe 24 februarie, ziua în care Biserica Ortodoxă cinsteşte Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
• Sărbătoarea are o tradiție de secole și marchează începutul primăverii.
La 24 februarie se sărbătoreşte Dragobetele, considerat sărbătoarea iubirii, o tradiţie cu rădăcini în istoria tracilor. Această zi şi-a păstrat simbolistica şi în zilele noastre, devenind sărbătoarea românească a dragostei.
Perceput ca un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer nunta tuturor animalelor, Dragobetele a ajuns să fie considerat patronul dragostei, zeitate ce ocroteşte şi poartă noroc îndrăgostiţilor. A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce „se logodesc” în această zi.
În vechile calendare, explică etnologul Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului din Capitală, luna februarie era considerată ultima de iarnă, iar ziua de 24, numită şi „cap de primăvară”, marca începutul anului agricol şi ieşirea ursului din bârlog. Prin câteva obiceiuri se anunţa sfârşitul iernii şi reînnoirea timpului.
Dragobetele, fiul Babei Dochia
Începând cu 24 februarie, până după „zilele babelor”, asistăm la practicarea mai multor ritualuri.
CITEȘTE ȘI: RUNA MAGICA. 24 FEBRUARIE: PERTHRO ȘI BERKANA – NOROC
„Sărbătoarea este puternic legată de pragul trecerii dintr-un anotimp în celălalt. Prin obiceiurile şi practicile caracteristice acestei zile, Dragobetele atrage în special tinerii. În credinţa populară, Dragobetele este feciorul Babei Dochia. El reprezintă un element pozitiv în relaţia cu negativul simbolizat de Dochia. Ea reprezintă timpul care a îmbătrânit şi trebuie să moară. Este, de asemenea, şi un element aflat în neconcordanţă cu vremurile noi, cu timpul cel tânăr ce aşteaptă să renască. În literatura de specialitate, Dragobetele este comparat cu Eros sau Cupidon, fiind un simbol al iubirii în Panteonul românesc. Este vesel, iubitor şi reprezintă energia, vitalitatea şi tinereţea”, explică Doina Işfănoni.
Ce să faci și să nu faci ca să îți meargă bine
La fel ca în cazul celor mai multe sărbători românești, se spune că de Dragobete nu e bine să coși, să speli rufe sau să calci. De Dragobete nu se lucrează pentru că e rău de pocituri şi lovituri.
În schimb este de preferat să faci curățenie în casă pentru ca zilele ce vor urma să fie spornice.
Despre cei care participă la sărbătoarea de Dragobete se spune că vor fi feriţi de boli, mai ales de febră.
Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
În vechime, pe 24 februarie, tinerii ieşeau la pădure, făceau o horă și se sărutau. Fetele adunau flori pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu făceau acest lucru rămâneau nelogodite. Dragobetele trebuia ţinut cu orice preţ: dacă nu se făcea cumva, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma.
În plus, pentru noroc și voie bună nu e bine să te cerți în această zi.
De asemenea, dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă, iar cine va auzi pupăza cântând, va fi harnic tot anul.
Mai multe pe adevarul.ro
CITEȘTE ȘI: PROF. GABRIELA GÎRMACEA LANSEAZĂ CARTEA „PRIMUL RĂZBOI MONDIAL – ÎNTRE REALITATE ŞI FICŢIUNE”
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Tik Tok Actualitatea Prahoveană
