• Joi, 7 martie, începând cu ora 17.00, la Galeria de Artă Ploiești are loc vernisajul expoziției de acuarelă a artistului Eugen Măcinic, intitulată „Primăvara în culori”.
• Despre Eugen Măcinic, criticul de artă Luiza Barcan spune: „prea puţin pare să se lase acest artist sedus de cântecul înşelător al experimentelor fără conţinut. El rămâne onest cu sine și față de căutările sale, atras doar de miracolul ce se reia zilnic sub ochii celui dispus să-l vadă, al unei naturi în perpetuă mișcare”.
Licențiat în pictură – Facultatea de Arte Vizuale Oradea şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Alba, artistul a avut o importantă activitate creativă, începând cu anul 1980 și până în prezent. A organizat numeroase expoziții personale Sebeş, Alba Iulia, Hațeg, Zlatna – „Festivalul Strugurele de aur”, București – Muzeul Național al Literaturii Române, Centrul Cultural al Ministerului de Interne și Senatul României, Toledo (Spania), Austria (Knitefeld), Râmnicu Vâlcea – UAPR acuarelă, Slatina – Galeria „Artis” UAP – 2021, 2022.
Numele său se regăsește în foarte multe expoziții colective: Expoziție colectivă de acuarelă – Biblioteca Națională a României, București; Expoziție colectivă – Teatrul de stat; Expoziție colectivă – Salonul de primăvară – Galeria de artă a municipiului Iași; Expoziție colectivă – Birmingham, Anglia cu Societatea de Acuarelă; Expoziție colectivă „Identități Multiculturale” Națiunile Unite – New York, SUA; Salonul Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei Sibiu, expoziție colectivă Filiala UAPR Sibiu, Alba, Deva, Iași, Rm. Vâlcea – Galeria de Artă Sibiu.
Eugen Măcinic este și deținătorul a numeroase premii și diplome în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” Sebeş, precum și al U.A.R. Ex Aequo – Bienala Națională de Artă „Gheorghe Petrașcu”, Ediția a XVI-a, 2022.
Luiza Barcan despre „Liricul şi clasicul Eugen Măcinic”
Pictura artistului sebeşan Eugen Măcinic - pentru că acuarela pe care el o practică din deplină convingere şi cu total devotament este o tehnică a picturii şi nu a graficii, aşa cum multă vreme s-a afirmat - poate fi definită ca o adevărată vocaţie, ca un crez autentic, cu care pictorul se identifică şi căruia nu ezită să-i jertfească resursele sale cele mai tainice de trăire şi de gândire.
Mulți dintre artiștii care au scris istorie au recunoscut în natură pe cel mai iscusit dascăl. Probabil că nu există artist sincer cu sine şi cu munca sa, care să nu-i acorde lumii create de Dumnezeu acest statut indiscutabil, de profesor fără de cusur. Tocmai de aceea contactul nemijlocit cu natura i-a fascinat pe pictori şi i-a atras irezistibil, încă de la începuturile modernităţii.
Eugen Măcinic se înscrie într-o lungă pleiadă de artişti plein air-işti de aici şi de pretutindeni, în ciuda trend-ului actual din pictura românească. De altfel, prea puţin pare să se lase acest artist sedus de cântecul înşelător al experimentelor fără conţinut. El rămâne onest cu sine și față de căutările sale, atras doar de miracolul ce se reia zilnic sub ochii celui dispus să-l vadă, al unei naturi în perpetuă mișcare.
CITEȘTE ȘI: CASTELELE PELEȘ ȘI PELIȘOR AR PUTEA INTRA PE LISTA PATRIMONIULUI MONDIAL UNESCO
Eugen Măcinic descinde, fără complexe şi fără să pregete, direct în mijlocul naturii, indiferent de anotimp. Pare să nu se lase impresionat nici de căldura prea mare, nici de frigul hibernal. O mărturisesc peisajele sale surprinse în mai toate anotimpurile, toate acele colțuri de natură aduse pe suportul pictural cu tot farmecul și cu toată atmosfera unică, irepetabilă, pe care artistul a trăit-o şi a „furato” pentru sine şi pentru privitorii lucrărilor sale.
Acuarelist sensibil, atent la detaliu, minuțios în lucrul său, cu o cromatică bine temperată, Eugen Măcinic a ales una dintre tehnicile cele mai dificile de lucru, una asupra căreia, dacă ai greșit, nu mai poți reveni, nu doar pentru a face dovada unei măiestrii dobândite prin efort, ci mai degrabă pentru a face posibilă lecturarea unui mod propriu de a privi natura creată și de a te raporta la ea. Acuarela face posibile subtile transparenţe, contribuie, în felul ei, la dematerializarea volumelor, se pretează cel mai bine jocului de lumini şi diafane umbre pe suprafeţe. Acuarela se potriveşte într-adevăr spiritelor lirice, artiştilor capabili să alcătuiască o adevărată poetică a formelor. Iar Eugen Măcinic este, indiscutabil, unul de această factură.
Două tipuri de peisaje abordează, în general, artistul, în lucrările sale: peisajul citadin ce păstrează patina istoriei pe arhitecturile sale: case, conace, turnuri ori biserici. Pe de altă parte, pictorul ne invită să contemplăm locuri în care natura a rămas, pe cât posibil, nealterată: colţuri de pădure, pajişti cu căpiţe de fân, poale de deal. Arareori, subtil conturată, câte o prezenţă umană îi populează aceste peisaje. Un personaj mai degrabă auto-referenţial este sugerat tocmai pentru a face cât mai credibilă prezenţa artistului în mijlocul unei naturi bucolice, nostalgice, smulse tumultului distrugător al lumii contemporane. Pictorul are răbdarea dar și bucuria de a urmări mișcarea luminii, de-a lungul unei zile, felul în care cad umbrele pe forme în anumite momente, modul în care se mişcă norii pe cer. Cerul, în sine, este un „personaj” tratat cu mare interes în acuarelele lui Eugen Măcinic, un cer când senin, când acoperit de nori prin care răzbat raze de soare la răsărit sau la amurg.
Când nu iese la peisaj, artistul rămâne în atelier şi pictează flori. Aşa cum n-are nici o ezitare în a aborda o temă clasică precum cea a peisajului, aşa n-are nici o reţinere nici faţă de această a doua temă clasică: natura statică cu vase de flori. Cu toată gingăşia şi bogăţia lor de culori, florile îmi par a fi pentru artist tot nişte pretexte lirice. Eugen Măcinic poartă în sine trăirea continuă a mirării în fața tainei şi a miracolului naturii, iar pentru că şi florile tot naturii îi aparţin, ele nu fac altceva decât să-i amintească artistului de lucrul în plein air, atunci când e obligat să rămână în atelier. O floare poate concentra între petalele ei o întreagă lume iar Eugen Măcinic știe și simte această realitate, făcându-i şi pe privitorii săi părtaşi la bucuria miracolului zilnic reluat al vieții. Ultimii ani s-au dovedit foarte rodnici pentru Eugen Măcinic. A participat la tabere de acuarelă, a expus fie singur, fie în grup, s-a lăsat cu totul cucerit şi fascinat de locurile natale sau de alte spaţii pe unde l-au purtat paşii, în căutarea unei stări de pace şi de reverie pe care reuşeşte pe deplin să o imprime şi măiestritelor sale acuarele.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
