FOTO&VIDEO Vibrații de toamnă, în „Trei nuanțe de albastru”

roman trei nuante de albestru lansare carte Doina Ofelia Davidescu

Categorie: APH Cultural

: Scris de Ciprian APETREI; Publicat: 31 Octombrie 2024

• Miercuri, 23 octombrie, un eveniment literar deosebit, lansarea romanului "Trei nuanțe de albastru", de Doina Ofelia Davidescu, a vibrat în lumea artistică ploieșteană.
• Sala de lectură a Bibliotecii județene „Nicolae Iorga” din Ploiești a fost plină, iar publicul a fost încântat să afle de la autoare povestea celui de-al doilea roman al ei.
• Nume cunoscute ale culturii ploieștene, Ioan Groșescu, Leonidas Chifu și Ciprian Apetrei, au explicat cititorilor valențele ideilor pe care sensibila scriitoare le-a lansat prin romanul său.

După ce a oferit o prezentare detaliată a operei și activității autoarei Doina Ofelia Davidescu în cadrul Cenaclului Literar „I.L. Caragiale” Ploiești, scriitorul Leonidas Chifu a anunțat apariția unei noi antologii care reunește textele participanților la cenaclu, o tradiție care confirmă calitatea acestui for ploieștean de cultură. Tot el a fost ecoul aprecierilor onorante ale scriitorului Gabriel Klimowicz despre proza scurtă scrisă de Doina Ofelia Davidescu.

Profesor de filosofie, scriitor și jurnalist cu o activitate amplă atât în țară, cât și peste granițe, Ciprian Apetrei a subliniat valoarea lecturii, plecând de la numele editurii: Cișmigiu Books. „Este foarte bine să avem cărți de citit în parc, dar oare mai avem un astfel de loc în Ploiești? Biblioteca dispare din tot mai multe case, altădată fiind piesa principală de mobilier. Cum creștem dragostea de lectură a unui copil care crește într-o astfel de casă? Este cu atât mai importantă apariția de noi cărți, și este îmbucurător că romanul "Trei nuanțe de albastru" a fost publicat în urma câștigării unui concurs literar, cu participare numeroasă. Am vorbit și despre tema dificilă a cărții, suferința fizică, care duce la singurătate. Este bine ca literatura să abordeze teme incomode, dar care fac parte din viață. Valoarea scrisului începe atunci când iese din cultura superficială a divertismentului”, a menționat scriitorul.

Perspectiva acestuia a fost întregită de intervenția scriitorului și jurnalistului Ioan Groșescu, cetățean de onoare al orașului Ploiești, care a spus că romanul este o „lectură dificilă. Este bine așa, îndeamnă cititorul la o lectură calmă și așezată, iar recompensa pentru efort este regăsirea. A fost o intervenție aplicată, care a explicat mai multe teme și detalii ale romanului”, a subliniat invitatul.

Ciprian Apetrei a citit un fragment al cărții, printr-o coincidență plăcută, exact cel pe care îl pregătise și autoarea. Îl oferim mai jos cititorilor noștri.

La rândul său, autoarea Doina Ofelia Davidescu, inginer de formație, a vorbit, cu multe emoții, despre parcursul literar personal, despre surpriza câștigării concursului de manuscrise, dar și despre proiectele de viitor. Vizionează mai jos evenimentul lansării de carte a romanului său, „Trei nuanțe de albastru”.

La eveniment, au fost mai mulți cititori care doreau un autograf, decât exemplare din roman. Încă se citește, la Ploiești. Un semn bun al începutului de toamnă.

Fragment din romanul „Trei nuanțe de albastru”, de Doina Ofelia Davidescu

„Acum, târziu, la bătrâneţe, cum s-ar zice, îmi apare deseori în vis o doamnă în rochie albastră, zâmbind frumos, cu ochi luminoşi, albaştri, părul castaniu prins la spate... Vorbeşte cu mine dar de cele mai multe ori nu înţeleg ce-mi spune. Câteodată, reuşesc să-i descifrez pe buze: Singurătatea omoară. Nu meriţi să rămâi singur. Când mă trezesc, mă gândesc la mama mea... Poate că ea arăta aşa şi acum, pentru necunoscute raţiuni, coboară din astral în visul meu. Astfel îmi aduc aminte de iubire, acest sentiment atât de straniu şi străin pentru mine. Eu cred că am trăit Apocalipsa, dar creierul meu a refuzat să o înregistreze, să o transforme în amintire, sau dacă totuşi a făcut‑o, a revenit şi a şters totul impecabil… dar a şters în marea lui grabă şi ceea ce a fost înainte, dacă o fi fost ceva… puţină iubire, iubirea de începuturi care se cuvine fiecăruia, o fi existat ea şi pentru mine? În ce măsură şi în ce condiţii suntem responsabili unici ai propriei vieţi? Cum să‑mi asum eşecul în iubire, neputinţa de a iubi când eu nu m‑am întâlnit cu ea? Mie îmi lipseşte aşa cum altora le lipseşte o mână, un picior, din naştere… nici eu, nici ei nu ştim cum ne‑am simţi dacă le‑am avea. Întrebările acestea m‑au bântuit un şir lung de ani şi o mai fac încă, dar mult mai rar. Am acceptat că deşi ni s‑ar cuveni etic, moral, uman şanse egale, când lumea se răstoarnă, nimic nu mai e valabil. Pe cine să dau vina? Să culpabilizez universul? Aşa că nu m‑am aventurat niciodată pe nisipurile mişcătoare ale iubirii, singurele emoţii pe care mi le‑am permis au fost ataşamentul definitiv faţă de vioară şi bucuria alături de încercările, nelipsite de piedici, ale discipolilor mei de a intra şi a rămâne sub vraja instrumentului. Cam asta e cu mine… cam asta sunt, un deşert, fără… cele mai importante amintiri” - Doina Ofelia Davidescu, „Trei nuanțe de albastru”.

GALERIE FOTO

Roman Trei nuantee de albastru