• Proiectul pilot al Ministerului Culturii care prevede normarea timpului de muncă pentru artiști și personalul din instituțiile de spectacole și concerte a generat critici în lumea artistică.
• Actori ai mai multor teatre din România, printre care și Ploiești, ies, astăzi, la un protest împotriva transformării creației artistice într-o muncă normată ca la fabrică.
Ministerul Culturii a publicat recent un set de instrucțiuni care prevăd normarea timpului de lucru pentru artiștii din instituțiile publice de spectacole la 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, cu posibilitatea unor excepții, în funcție de specificul stagiunii. Potrivit documentului, artiștii ar urma să completeze fișe prin care să își justifice timpul de lucru, relatează Cultura la dubă. În urma criticilor, ministerul a anunțat ulterior că normarea este obligatorie doar pentru instituțiile aflate în subordinea Ministerului Culturii, nu și pentru cele ale autorităților locale, potrivit sursei citate.
Noile reguli îi obligă pe artiști să își prezinte programul săptămânal de lucru, să completeze rapoarte individuale de activitate și să semneze foi de prezență, măsuri pe care actorii le contestă pentru că, spun ei, transformă munca de creație într-o muncă de birou, potrivit News.ro.
Actori și personal care deservește scena din toate sectoarele, angajați ai Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, dar și ai mai multor instituții de spectacole din țară, printre care și Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești participă, astăzi, la un protest pașnic, anunțat pentru ora 14.30, în fața instituțiilor culturale, împotriva transformării muncii de creație într-o normare rigid reglementată.
Potrivit unui comunicat de presă al TNB, programul-pilot le-a fost adus la cunoștință printr-o circulară care transformă munca de creație nenormată în domeniul artistic în muncă de birou și conține anexe prin care sunt obligați să raporteze zilnic, în scris, activitatea amănunțită pentru orele de lucru.
„Considerăm că acest proiect ucide creativitatea în cultură și îi transformă pe artiști în „scriitori de rapoarte zilnice”, iar pe directorul artistic sau pe manager - în „raportorul” nostru, al tuturor. Munca artistului nu poate fi normată în 8 ore pe zi, munca lui nu este doar pe scenă, este și cu sine - începând în zori și terminându-se noaptea -, timp de 10 luni pe an, 6 zile pe săptămână, iar o oră în scenă presupune un consum emoțional greu de cuantificat”, spun actorii TNB, potrivit comunicatului.
UNITER: „Creația artistică nu poate fi o muncă măsurată în ore și tabele”
În acest context, UNITER a transmis o scrisoare deschisă în care spune că proiectul Ministerului Culturii pune în pericol munca artistică și viitorul teatrului, pentru că tratează creația ca pe o activitate standardizată, ușor de înlocuit.
„𝐔𝐧 𝐎𝐦 = 𝐔𝐧 𝐎𝐦 – piesa din 1926 a lui Brecht – se dovedește vizionară și dureros de actuală. Când toți devenim interșanjabili într-un sistem cultural în care munca artistică nu există decât dacă este brutal normată, prezentul și viitorul comunității noastre artistice sunt puse în pericol. Jocul anihilării culturale are gravitatea unei lovituri de teatru cu efecte dezastruoase în timp. O cultură solidă este o cultură care există și prin raportarea la viitor.
◽ UNITER pune sub semnul întrebării actualul proiect pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatrele naționale. Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice. Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice.
◽ Într-un context teatral vulnerabilizat de bugete substanțial reduse, de interimate prelungite și de instabilitate crescută, actualele măsuri de organizare unitară și de evidențiere a timpului de lucru contribuie la decredibilizarea instituțiilor de spectacole și la înțelegerea lacunară a muncii artistice. Și, mai periculos, dezbină intenționat, fiind un atac împotriva unor valori și principii inalienabile. Calitatea muncii artistice nu poate să depindă de o cuantificare pe modelul eficienței imediate tocmai pentru că are specificități și particularități neîncadrabile în paradigma de normare obișnuită.
◽ Cele 1800 de ore, dintre care 900 de repetiții, sunt cifre care demonstrează o necunoaștere specifică a muncii artistice, o muncă în care orele propriu-zise de lucru sunt, de cele mai multe ori, greu de calculat în cifre precis stabilite. Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani. A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism. Dincolo de asta, rolul administrației culturale ar trebui să fie acela de a asigura condițiile-cadru pentru dezvoltarea culturii din România și nicidecum de a interveni în micro-managementul instituțiilor culturale, prin impunerea de formulare-tip și programări săptămânale.
◽ Aceste Instrucțiuni – scrise parcă după textele și principiile de guvernanță economică ale lui Frederick Winslow Taylor – par textele unui spectacol regizat de un creator care a locuit într-o clădire cu multe birouri, de unde nu a mai ieșit ani de zile. Un artist care a început să urască teatrul.
◽ Ne mai aducem aminte câte ore am rezistat închiși în case în timpul pandemiei alături de artiști și artiste care atunci ne-au salvat sufletul? A contabilizat cineva rolul social major pe care arta l-a avut și în acele momente de cumpănă?
◽ Resimțim șocați un parfum de nostalgie a anilor ’80, când politruci care nu aveau habar de fundamentele muncii artistice încercau să o reglementeze aberant. Ba chiar mai mult, am îndrăzni să reamintim: nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide birocratic. Nu există, de fapt, niciun precedent în cultura noastră instituțională pentru reglementarea fixă a orelor de muncă pontate pe zile pentru artiști.
◽ E momentul să alegem dacă vrem să trăim în continuare în sistemul de ridicolă normare a muncii sau să trecem la elaborarea unei legi a teatrelor (de stat și independente) în concordanță cu sistemul în care trăim și cu valorile civilizației europene din care teatrul românesc face pe deplin parte.
◽ Atunci când în limbajul autorității, care ar trebui să fie cea dintâi apărătoare a culturii, creația și interpretarea artistică ajung să se numească „fond anual de timp de muncă”, care urmează a face obiectul „repartizării angajamentului anual de ore”, iar compartimentele teatrului devin „structuri funcționale”, putem alege între a fi răpuși de birocrație sau, din contră, a cere acelei autorități nu doar să admită, ci să înțeleagă și să acorde valoarea cuvenită specificului actului artistic.
◽ Cerem o administrație care să recunoască, la nivel de legitimitate intrinsecă domeniului, faptul că arta nu poate fi redusă la tabele și unități orare. Cerem o administrație care să recunoască valoarea umanistă, formativă și simbolică a artei, o valoare ce nu se supune logicii producției industriale și nici rigorilor contabilizării mecanice.
◽ Cerem urgent o administrație care să aibă încredere în artiști și în instituțiile culturale, care să respecte autonomia decizională a celor care conduc instituțiile de cultură și care să înțeleagă că actul artistic se întemeiază pe libertate, responsabilitate și vocație, nu pe suspiciune, control și constrângere administrativă. În lipsa acestei înțelegeri, orice reglementare riscă să devină nu un instrument de bună guvernare, ci un factor de descurajare, uniformizare și, în cele din urmă, de degradare a vieții culturale, a educației și a societății.
◽ Și asta numai împreună!”, se arată în scrisoarea deschisă a UNITER.
Documentul este semnat de nume mari ale scenei românești, precum actorii: Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, Emil Boroghină, George Mihăiță, Vlad Zamfirescu, Virginia Mirea, Ana Ciontea, regozrii Radu Afrim și Felix Alexa, criticii de teatru Marina Constantinescu, Alice Georgescu și Doina Modola, scenografii Puiu Antemir și Adrian Damian.
Ce spune ministrul Culturii
Ministrul Culturii, András Demeter, spune, într-o postare pe blogul său, că discuția despre pontaj pornește de la o confuzie. El afirmă că pontajul nu este ceva nou și că artiștii au fost plătiți dintotdeauna pe baza unei norme de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână: „Nu e testarea introducerii pontajului în teatre (…) ca noutate absolută.”
Potrivit lui Demeter, salariile se calculează deja pe baza pontajului, aprobat de conducerea instituției, care este unul standardizat: „Realitatea este că plata se face pe baza pontajului aprobat de conducerea instituției, uniformizat (un fel de Patul lui Procust).”
El afirmă că, în practică, pontajele sunt ajustate administrativ: „Plusul se taie, minusul se completează. Din pix ori din tastatură.”
Ministrul spune că această practică a devenit una de rutină și că tocmai această rutină poate deveni periculoasă pentru artiști, pentru că, la un control, plata salariului ar putea fi considerată nejustificată: „Pontarea cu 8 ore pe zi (…) a devenit o practică atât de obișnuită, încât (…) expun salariatul la riscul constatării caracterului necuvenit al respectivei plăți (și sancțiunii corelative: restituirea sumelor încasate).”
De aceea, Demeter susține că noile instrucțiuni nu urmăresc să schimbe munca artiștilor, ci să elimine această practică formală de completare a pontajelor: „Noile instrucțiuni ale ministerului au rolul de a elimina această fardare-îmbălsămare.”
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
