• Înainte de deschiderea unei expoziții pentru public, într-un muzeu sau într-o galerie, un număr restrâns de persoane participă la vernisaj, un eveniment foarte cunoscut și normal în lumea artei.
• Problema apare, însă, atunci când după această întâlnire, expoziția nu mai este vizitată de nimeni.
Dacă astăzi, când vorbim despre „vernisaj”, ne gândim la inaugurarea unei expoziții în cadrul unui eveniment privat – cu sau fără cocktail și aperitive – care însoțește prezentarea operelor într-o expoziție, termenul desemna inițial o cu totul altă tradiție, legată direct de practica picturii.
În secolul al XVIII-lea, în Franța, tablourile prezentate de artiști în cadrul Saloanelor erau expuse în cadrul unei sesiuni deschise timp de o zi în academiile de artă pentru un grup restrâns de norocoși, clienți potențiali și elita societății, chiar înainte de vizita publicului. Era atunci ocazia unor mari adunări mondene, unde artiștii puteau discuta despre tablourile lor cu cei prezenți pentru a le culege impresiile, care urmau să dea tonul pentru viitor, relatează Curatorial.
În cadrul acestor evenimente era organizată și o recepție chiar la fața locului.
Tradiția s-a înrădăcinat, iar astăzi lumea artei continuă să sărbătorească finalizarea unei opere de artă, a unei serii sau reunirea unor lucrări ale unui singur artist sau ale mai multor artiști în jurul unei teme.
Vernisajul, ca eveniment social, reunește invitați asociați într-un fel sau altul cu creatorul operei, colaboratori, prieteni, dar și sponsori, potențiali cumpărători, personalități publice, politicieni, critici de artă și jurnaliști care vor transmite mai departe expoziția în mass-media și, prin urmare, în rândul publicului.
Evenimentul se poate desfășura chiar la locul expoziției sau într-un spațiu alăturat, după ce au fost admirate lucrările. Fie că este vorba de o galerie mică, o grădină sau o barcă, organizarea cu succes a unui vernisaj este foarte importantă.
Astăzi, pe lângă „vernisajele” expozițiilor, noua tendință în galerii este aceea de a organiza „devernisaje” sau „finisaje” care, așa cum sugerează acești termeni, au loc chiar la finalul expoziției pentru a încheia săptămânile de prezentare.
Vernisajele, între artă și controverse
Cu toate că vernisajele reprezintă evenimentul de inaugurare a unei expoziții, trebuie să recunoaștem că există și unele păreri care susțin că aceste întâlniri au devenit simple ocazii de băut, opinie încurajată și de faptul că, uneori, participanții nici măcar nu își aruncă privirea pe operele expuse.
Alteori, unele persoane participă la vernisaje doar pentru a fi văzute, doar pentru a bifa evenimentul, nu și pentru a se bucura de lucrările pentru care a fost organizată acea întrunire.
Practic aceste voci critică transformarea vernisajului într-un eveniment social în care lucrările artistice cad pe locul al doilea, pe primul loc aflându-se chiar invitații.
Pe de altă parte, se întâmplă și neparticiparea la un vernisaj, cu argumente complet subiective, din partea potențialilor participanți: sfidarea concurenței în domeniu, animozități personale sau principiale sau pur și simplu lipsa de interes pentru un nou artist.
Cu toate acestea, vernisajul nu este păgubos. În primul rând, o persoană avizată explică tuturor contextul și intenția autorului de artă care expune și, de cele mai multe ori, chiar acesta se prezintă în fața publicului cu o idee sau un mesaj despre lucrările sale. Pe de altă parte, este creată ocazia de a atrage persoane dispuse să investească în artă, creează cadrul unui schimb de opinii direct între participanți și mai ales oferă oportunitatea publicului interesat de a cunoaște în mod nemijlocit creatorii din domeniu.
Problema actuală este, însă, că, după eveniment, expoziția care durează cel puțin două săptămâni, nu mai este vizitată de nimeni, chiar dacă intrarea este gratuită. Se întâmplă în fiecare galerie de artă, în fiecare muzeu și în fiecare instituție care a organizat vreodată o expoziție.
Iată unele posibile motive:
Nefiind nimeni în spațiul respectiv, în afară de tine, nu obții nicio validare, nu ești văzut împreună cu oamenii din zona de interes care să îți aducă prestigiu. Te trezești singur în fața operelor și nu știi ce să faci, cum să le interpretezi, ce îți place și ce nu, de ce să te agăți ca să nu fii lipsit de orice părere și, practic, intimidat de conjunctură. Salvarea vine din buzunar: scoți telefonul și începi să faci selfie-uri pe care să le postezi pe rețelele de socializare, ca să obții like-uri. Nu vor fi multe, pentru că nici „prietenii” nu înțeleg ce ai căutat acolo. Dar câte aprecieri ai avea dacă îți faci o fotografie cu o pisică?...
Pe de altă parte, la lipsa motivației de prestigiu se adaugă o barieră culturală: aceea a persoanelor care trec pe lângă o expoziție și nu intră să o vizioneze pe motiv că „mi-e rușine”, „nu mă pricep”, „nu e de nasul meu”, „nu știu eu ce e acolo”, „o fi cu bani”, chiar dacă este gratuită. De parcă s-ar da un test la intrarea într-o galerie sau la muzeu. Nu se dă! Nu te întreabă nimeni dacă știi cine l-a influențat pe pictorul sau sculptorul expozant sau din ce curent artistic face parte, nu te întreabă nimeni dacă ai înțeles ce vrea să transmită o lucrare sau dacă te vei duce acasă să le povestești copiilor ce ai văzut. Poate doar să te întrebe supraveghetorul la ieșire dacă ți-a plăcut, înainte să îți mulțumească pentru vizită. Nu și de ce, ca să nu te alunge, să nu te deranjeze, să nu riște să nu mai vii.
Galeriile și muzeele sunt concepute pentru a fi vizitate. Treceți-le pragul, chiar dacă nu știți nimic despre ce este acolo. Veți afla. E mai ieftin decât un pachet de țigări - uneori chiar gratuit - și nu vă judecă nimeni. Doar vedeți lucruri pe care nu le întâlniți în parc, la grătar sau la club.
Vernisajele sunt folositoare. Nu vă feriți de ele. Intrați, când vedeți astfel de evenimente. Acolo întâlniți oameni din domeniile de referință, care vă pot aduce informații pe care nu aveați de unde să le luați. Acolo aveți ocazia să cunoașteți artiști, critici, colecționari, să aflați opinii, argumente și noi puncte de vedere asupra unor subiecte care vă îmbogățesc.
Iar pentru a reveni în concret, nu uitați că, în această perioadă, aveți ocazia să vizionați, în Ploiești, o foarte rară expoziție cu lucrările lui Salvador Dali (pe Facebook, Insta și Google puteți afla de ce este apreciat la nivel mondial) și o expoziție cu lucrările artistului Daniel Marius Turliu. Iar la Galeria de Artă din Ploiești, aveți libertatea gratuită! de a admira Salonul Internațional de Grafică Digitală, savuros mai ales pentru tinerii care se simt atrași de domeniul IT.
Vizionare plăcută!
În curând, pe Actualitatea Prahoveană, un video-reportaj de la Salonul Internațional de Grafică Digitală!
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
