Viteza: 120 de emoţii pe oră - Gelu Nicolae Ionescu
E un oftat...tradus:
Poetul are sufletul ţară
Şi capitala
Sheherezadă...
Poetul
Priveşte calculatorul
Ca pe o Luna plina de informaţii!
Poetul, când nu doarme
Zice: N-am pus geană pe geana-nserării!
Prăjitura preferată a unui poet?
Aţi crede că e „Ora 12”...
Dimpotrivă!
E „uitarea de oră”!
În timpul concertului
Câteodată, îţi vine
Să te ridici
De la locul tău
Şi să pleci
În timpul concertului!
I-adevărat,
În orchestra timpului,
De multe ori,
Cel mai prost
Cântă prezentul!
Însă
Ce bine
Ar fi,
dacă am asculta un pic,
La concertul
existenţei noastre,
Cum ne ghiorţăie
sufletele
De foame,
De iubire
Şi de tihnă
Şi de minune!
Dialog în Parcul Şahiştilor
-Felicit autorităţile!
-Ce-ai, dom'le-ai înnebunit?!...
-Şi juca bine şah, săracu'!...
-Nebunii joacă cel mai bine şah...
aşa se zice...
-Hai, dom'le, terminaţi! Lăsaţi omul
să vorbească!
-Vai, mulţumesc!
Vorbeam că îi felicit
Pentru contractul
De iluminat stradal
Cu Luna şi cu "carul mare”!
-Hai, dom'le, fir-ai al meu,
că aproape mă speriasem!
Te ştiam om cu minte!
Faci glume de-astea cu noi...
-Nu-i glumă, dom'le!
Dacă ar fi distrus oraşul
Am mai fi putut noi
Să privim Luna şi stelele
De-aici,
Din Ploieştiul nostru drag?!
Râsete, multe râsete...
-...E poet domnul...
Fapt divers
-De ce nu te parfumezi şi tu
măcar un pic? îl întreabă colegii.
-Fiindcă n-am nevoie!
Eu sunt copil din flori,
M-am născut dintr-un amor
Mirosind a toţi
Teii şi salcâmii
şi a toate iasomiile înflorite...
(n-am)Stare
...Pentru că
m-am rezemat de tocul nopţilor
pentru c-am rupt amiezele
din jurnal
pentru c-am lungit prea mult serile
pentru că am alergat
după iubire
şi-am căzut de-atâtea ori
şi...odată, mi-am julit genunchii
în cioburile privirilor tale-ndrăgostite, sparte,
...era un cântec, odată, frumos,
Erau paşii tăi
Când parc-un vânticel pe tocuri m-adia
Pentru că am visat
Şi-am aprins
Cu gândul
În fiece floare-o lumină
Ca-ntr-un cămin...
Şi-am locuit
Acolo cât timp te-am iubit!...
Pentru că acum...
Soarele acelor zile
Mă bate dinlăuntrul meu,
Nu din cer...
Pentru că doar tăcerea
Mai merită spusă, acum,
La urechea lumii.
Ea ar putea să mearga,
Cu paşi timizi, către tăcerea noastră...
Ca la o mare...
Vara viitoare...