Categorie: Dezvăluiri

rafinaria astraJoi, 12 martie 2015, s-a mai prelungit un mandat de arestare – judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a respins contestaţia formulată de Daniel Petre, fostul șef al Finanțelor Prahova, la decizia luată de Tribunalul Prahova care i-a prelungit mandatul de arestare cu încă 30 de zile. Daniel stă în arest încă 30 de zile, la fel ca și mulți alții – asta deja nemaifiind o știre în România.

Așadar,

această veste proastă pentru Petre ar fi trecut pe lângă mine ca Trenul Zăpezii în drum spre – unde-o mai fi zăpadă în martie – obișnuit fiind, zilele acestea, cu astfel de nimicuri, dacă nu îmi aduceam aminte de câteva aventuri de la Ploiești, demne de blogul ăsta calomnios.

Este vorba despre Ioan Niculae, regele rahatului de grădină și a multor alte chimicale, printre care și alea fabricate de către defuncta rafinărie Astra Română.

Povestea e veche, o știm:

la frumoasa vârstă de vreo 125 de ani, Astra a avut nevoie doar de o singură întâlnire cu Niculae ca să intre în rahat definitiv și irevocabil. După peste 20 de ani de chin postdecembrist, în iunie 2014, rafinăria a intrat în insolvenţă, la cererea acţionarilor. Măsura a fost introdusă pe ordinea de zi la cererea firmei Kreyton Limited, înregistrată în Insulele Virgine Britanice, care deţine 48% din acţiunile companiei.

Alte 41,66% din titluri este deţinut de firma Kalatse Investments Limited, înregistrată în Cipru. Restul de 10,33% din acţiuni sunt deţinute de alţi acţionari.

Nu, subiectul nu este dacă în Insulele Virgine Britanice,

de unde este principalul acționar, Ion Niculae stă, cumva, pitit după un palmier. Ar fi o glumă depășită și, mai ales, neinteresantă pentru textul ăsta, așa că revenim la narațiune.

Cu datorii la furnizori, cu datorii la stat, dar și cu datorii la ministerul Mediului, rafinăria Astra se va vinde, într-un final, la fier vechi, spre bucuria ploieștenilor din zona de sud a municipiului care, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, vor merge la un viitor mall numai bun de ridicat pe zona respectivă, bașca un cartier rezidențial de șmecheri.

Să le fie de bine!

Nici despre viitorul locației respective nu vreau să vorbesc, ci despre actualitatea perversă din jurul rafinăriei gestionată atât de bine de acționarul majoritar Interagro – adică exportatorul de bălegar, singura entitate funcțională cu adevărat din imperiul tovarășului Niculae, fost specialist pe comerț exterior încă de pe vremea lui nea Pingelică, amintită-i fie basca, renumele, dar și subordonații care l-au trădat, în numele capitalismului de japcă de după 89.

Dintre datoriile la stat pe care le pomeneam,

Astra are și câteva la Mediu – devenite și alea istorice, având în vederea activitatea rafinăriei și exploatarea cu produse nu tocmai prietenoase cu ceea ce numim astăzi știința ecologiei.

Dintre acestea, vorbim și despre un batal cu reziduuri petroliere rezultate în urma vechii exploatări, care era în proprietatea rafinăriei. Fiind în acte, ghinion, vorba președintelui: poluatorul plătește impozite și amenzi la mediu.

Ca prin minune,

Finanțele Prahova, alea de pe vremea actualului vameș Nicu Popovici, fost șef al Finanțelor prahovene la momentul incestului despre care vorbim, au avut o revelație și au acceptat, în ciuda datoriilor și popririlor de la Fisc ale entității patronate de Niculae, ca batalul să fie vândut la un cetățean din Târgu Jiu, numai bun de băgat în serialul de mare succes de pe Channel 4, The Romanians are Coming.

E simplu:

omul nu s-a dus în Anglia, ci a preferat să vină la Ploiești, să cumpere de la Astra groapa de gunoi rezidual. Ca să ce? Ca să fie bine și ca să nu fie rău, cum ar veni.

Pentru că...

groapa a dispărut din actele Astra, așadar nexam contribuții de mediu plătite pentru nenorocirea poluatoare de acolo, nexam nimic, toată lumea este bine și devreme acasă.

Chiar și fostul șef de la Finanțe, care nici măcar nu știe despre fenomenul paranormal în care niște bunuri poprite de stat au fost înstrăinate ca să scape un șmecher multimiliardar de o durere de cap!

Bravo, Niculae, ți-a mai ieșit odată, prietene, chiar și acum, cu statul de drept pe urmele tuturor!

Carevasăzică, recapitulez:

Niculae – datorie de vreo trei milioane la Mediu de la batal.
Fiscul prahovean – poprire pe bunuri, însă acceptat vânzare batal.
Mediu venit și întrebat de banii de la Mediu.
Niculae răspuns: batal? Care batal? Batal vândut, rrom cumpărat, mergeți la el să recuperați banii!
Mediu – buză umflată!
Niculae – happy!
Acum, toți românii executați la sânge de fisc – clap your hands if you yoo know what happines is!
Sebastian Ignat

Back To Top