De ani buni vedem că jandarmii, poliţiştii sau alte organe “abilitate” prezintă presei tot felul de fapte de arme şi vitejie. Acelor ziarişti care fac investigaţii doar din buletinul informativ al instituţiilor şi cu mare talent gazetăresc dau un copy-paste şi gata ancheta. Doi-trei amărâţi care au jogărit un copac, nişte chivuţe cu un cărucior de vreascuri şi cam atât. Greu de crezut că nu sunt rechini, balene ucigaşe sau alţi prădători de genul T-Rex care să chelească pădurile Prahovei. Şi nu numai…
Pe cine agrează Mircea Cosma sau combinarea puterilor
S.C. “Banu Industrii” este o firmă agreată de Mircea Cosma pentru defrişarea zonei destinate unei noi pârtii de schi şi a unui drum de acces în zona Sorica–Valea Azugii, cu sediul în Valea Doftanei, administrator fiind Lucian Costea–Vileford. Lucrarea – din câte ştim – ar fi fost încredinţată direct, fără licitaţie, şi are ca prim scop exploatarea masei lemnoase de pe domeniile forestiere care aparţin Casei Regale. Domeniul forestier este în „parohia” Ocolului Silvic Azuga. Firma este oficial fără niciun fel de legătură cu nea Mircea Cosma. Nici Cosma şi cu atât mai puţin Lucian Costea n-or să recunoască faptul că au o încredere neţărmurită unul în celălalt sau că îşi combină puterile pentru cine ştie ce drăcovenie! Cu toate astea se pot găsi unii care să susţină faptul că ar fi posibilă o ghidonare măiastră a firmei de la nivel judeţean, dar noi n-o facem, dar nici nu excludem că faptul ar fi posibil.
Cotizez, deci exist!
În acest context apare şi un aspect cel puţin suspect – dacă vrem să evităm un cuvânt care pute rău şi nu-i deloc agreat de nişte domni cu obrazuri fine –, ca să nu zicem penal. Potrivit celor care cunosc extrem de bine domeniul relaţiilor cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti (ITRSV), de ceva timp în această instituţie totul ar fi început să miroasă foarte urât. Haitele de inspectori au devenit un fel de rackeţi care dau buzna peste administratorii firmelor care au ca obiect de activitate exploatarea şi prelucrarea masei lemnoase. Fără prea multe discuţii, inspectorii îi avertizează pe administratorii firmelor controlate că, pentru a evita unele „neplăceri”, să fie şi ei băieţi cu bucă, ascultători, să stea „mumos”. Cu mâna pe portofel. Din care portofel ar trebui să sară, instantaneu, cel puţin 1.000 de euroi şi, ca drept bonus, cel puţin două camioane cu material lemnos!
Firmele care fac obiectul solicitărilor acestor taxe de protecţie sunt îndeobşte cele care în recentele campanii electorale s-au făcut că plouă şi nu au percutat, cel puţin la două capete. Dacă atunci s-au făcut că plouă, iată că acum, peste ele, peste administratorii lor, a început să se prăvălească potopul! Potopul de controale, ameninţări, şantaj şi desigur executarea celor care nu pricep (de boi ce sunt ei – că tot mai cred că instituţiile statului le doresc binele) că dacă atunci n-au cotizat de bunăvoie, acum vor cotiza de nevoie. Dar cu niscaiva dobândă. Au fost unii care au scăpat destul de ieftin şi doar în urma unor negocieri crunte. Degeaba s-or fi plâns amărâţii de administratori că nu le merg afacerile, că-i o criză şi un praf de nu se mai vede om cu persoană, darămite un sfanţ: necruţătorii controlori nu le ascultau jelaniile. Dar, oameni fiind şi ei, au demonstrat că sunt cu o mare înţelegere a situaţiei. Aşa că s-au mulţumit doar cu o cotă de 10% din cuantumul mega-amenzilor pe care ar fi trebuit să le aplice capsomanilor de administratori.
Cum să-i sprijini pe micii intreprinzători sau viaţă bună, trai pe măsură
O astfel de chestiune a fost uşor de înţeles pentru administratorul unei firme din Valea Doftanei. Omul s-a „conformat”, deşi avea o cârcă de urgenţe la plată. El a înţeles cum stă treaba şi speră ca pentru măcar câteva luni să fie scutit de oareşcari daraveri cu morişca celor din instituţiile cu drept de control şi sancţiune. Se poate spune că inspectorii respectivi au făcut, totuşi, un fel de protecţie socială, dar şi de sprijinire a micilor întreprinzători, nu? Păi, dacă dădeau o amendă de „doar” 200 de milioane de lei vechi, nu băgau firma aia în faliment?! Aşa că - facem o teorie de doi bani - un banal pliculeţ cu, să zicem 2.000 de RON, a adus pacea, egalitatea şi deplina înţelegere între agentul economic şi ferocii inspectori! Spuneam că unii n-au plătit, dar poate că tocmai acum, când citiţi aceste rânduri, „berbecii” respectivi au înţeles că nu-s tocmai de capul lor şi că trebuie să cotizeze dacă vor o viaţă mai liniştită şi un trai bun. Altminteri pot păţi, şi ei, ce păţesc toţi berbecii de pe lumea asta: sunt tunşi, tăiaţi şi beliţi, inclusiv o perpelire pe grătar şi, desigur, aşezarea lor pe tipsiile celor care benchetuiesc şi huzuresc prin acele funcţii mari!
Rechinii şi aligatorii. Făcătura lui Ionuţ
Aşa cum stă bine oricărei oraganizaţii serioase, şi în acest caz trebuie să existe nişte şefi, un naş, un stăpân care să vegheze asupra celor care îşi burduşesc buzunarele. Oficial, ITRSV este condus de doi directori, şi dacă tot au ei acces la un soft naţional, SUMAL – pe numele său, specializat în realizarea şi administrarea unei baze de date cu tot ce presupune firme din domeniul lor de activitate (care soft este numai bun pentru a le oferi informaţiile necesare), de ce să nu tragă şi foloase din asta? Aşa că, ce mai tura-vura, au tranşat judeţul în felii barosane şi au trimis lăcustele - pardon, inspectorii - peste administratorii firmelor respective. Iar administratorii trebuie să cotizeze, altfel vor fi mătrăşiţi. Cotizaţia, ca să nu spunem taxă de protecţie, este cea amintită mai sus: 1.000 de euroi! Şi başca două camioane de materiale lemnoase! Trebuie spus că acest soft fiind o bază de date naţională asigură şi informaţiile necesare pentru efectuarea activităţilor specifice de pe raza judeţelor Prahova, Dâmboviţa şi Argeş. Judeţe în care ITRSV este „tata lor”, al celor care fac afaceri cu lemn! Deci, are balta peşte! La ora actuală destinele ITRSV-Ploiesti se află în mâinile lui Ionuţ Cristian Ionescu, pus în funcţia respectivă de PSD. El este fostul şef al ADPP Ploieşti dar şi eroul unui filmuleţ, hazliu, în care, chipurile, i s-ar fi cerut o mare şpagă de către edilul ploieştenilor. Meseriaşii spun că făcătura a fost prea gogonată şi că avea alt scop, dar edilul s-a ales cu o mare pată pe imagine. În schimb Ionuţ Ionescu a supravieţuit, ca prin minune, tot pe funcţia de mare director la ITRSV (wood manager).
Savin şi Buruiană. O iubire care duce tare sus
Un alt director este Constantin Buruiană. Om mare şi cu susţinere barosană. Păi nu tot omul are parte de dragostea şi aprecierea primarului Savin de la Buşteni, că tot sunt ei concitadini şi se au ca fraţii. Savin, aşa cum stă bine unui primar destoinic, a lăsat-o, mai acum câteva luni, chiar şi pe Elena Udrea cu ochii-n soare. Nu pentru că n-ar fi avut ce să discute cu ministresa turimului, dar avea altă treabă. Mult mai urgentă. Trebuia să negocieze cu marele Mircea Cosma răşluirea pădurilor şi înfiinţarea pârtiei de schi de la Sorica – Valea Azugii. Şi, ca marele edil Emanoil să nu fie deranjat toată ziua bună ziua de chestiuni minore, el l-a delegat pe consilierul Petre Buruiană să ţină legătura cu celălalt Buruiană, de la ITRSV, şi alţi inspectori. O legătură cu scop foarte clar: ca nu cumva să se mişte vreo surcică-ramurică de prin parohie fără de ştiinţa lor.
Search euroii
Că tot făcurăm vorbire despre softul minunat de la ITRSV, să vedem cine se află la pupitru, cine apasă butoanele din care se dau comenzile: search euroii, cheş naw, ghiv mai atenşiăn... stupid pipăl. Sarcina de a căuta, identifica şi administra listele negre sau cele cu prieteni, de a organiza temeinic, sistematic şi profesionist acţiunile de control (la dinţi, portofele, icre etc) la firmele din domeniu a revenit lui Adrian Mincu. El are acces la programul informatic specializat care face parte din sistemul integrat naţional SUMAL. Pe baza informaţiilor din sistem dar şi a feed-back-ului din teren se trece la realizarea unor anumite liste. Pentru cei care se află pe cea neagră… viitorul sună extrem de naşpa şi nu li se întrevăd zile multe. Cei care sunt pe lista albă pot să – mai - zburde liniştiţi. Doar că se apropie timpul în care trebuie să-şi depună, iar, icrele. Unde? Pentru cine? Ştiu ei bine.
Vom reveni. Atât cu opiniile oficialilor de la CJ, cât şi ale celor de la ITRSV. Dar şi cu alte detalii picante din teren! Sateliţii funcţionează de minune. 24/24.