În zona Parcului Industrial a existat o frumuseţe de pădure. Copaci care aveau o vârstă estimată la 250 – 300 de ani, de o frumuseţe rară, în cea mai mare parte stejari falnici. Copaci care au prins şi Marea Unire, au traversat două războaie mondiale, dar au căzut pradă celor care în ultimii ani au condus Parcul Industrial Plopeni. Absolut nimeni nu a fost luat la întrebări când a luat la hăcuială pădurea din povestea noastră. „Legea este ciudată. Dacă tai un copac fără respectarea normelor în vigoare, este o faptă pedepsită şi de natură penală. Numai că pedeapsa este aceeaşi dacă tai un singur copac sau 100!” avea să ne declare un specialist în domeniul silvicultuii. Ei bine, la Parcul Industrial Plopeni au fost mătrăşiţi acei copaci, fără ca cineva să se sinchisească să ceară avizele necesare sau după ce s-a făcut nenorocirea absolut nimeni să fie pitit la Mititica.
Este greu de crezut că lemnul rezultat din sacrificarea copacilor a ajuns în soba unui amărât! Cel mai probabil, la vremea când citiţi aceste rânduri unii dintre mahării care au mătrăşit arborii seculari se bucură în tihnă de o mobilă extrem de scumpă sau măcar au burduşit conturile cu niscaiva sume de bani primite de la cei care caută lemnul de stejar cu mare drag.
Moca şi fără interese?
Spuneam acum o săptămână despre tunul de 5.000.000 de euroi pe care l-a dat toată floarea cea vestită de a condus Parcul Industrial Plopeni. Vânzările de terenuri şi clădiri au fost făcute în ciuda oricărei idei de afaceri. Cum să crezi că nu a fost cu parandărăt dacă s-au vândut terenuri (împădurite) cu 0,14 euro sau construcţii cu doar 5 euro pe metrul pătrat?! Greu de crezut că o asemenea afacere nu s-a lăsat şi cu o miluire din partea cumpărătorilor care desigur au scuza că au fost de bună credinţă şi că prost nu este cel care cere şi întotdeauna este doar cel care dă bănuţul cerut! Oricum povestea va avea un final – cel puţin aşa credem noi – nefericit pentru cei care au făcut această afacere. Din câte ştim, la ora aceasta, mai multe organe de cercetare îşi fac planurile de a-i ridica pe cei care au dat acest tun!
Scuze şi bălării penibile
În această afacere au fost implicaţi mai mulţi tipi care, din poziţiile de conducere deţinute, ar fi trebuit să se îngrijească de bunul mers al Parcului. Sau aşa credem noi că ar fi fost rostul lor prin Consililul de Administraţie sau funcţiile de mari directori. Fiecare cu patalama şi ucaz dat din partea Consiliului Judeţean Prahova. Aşa cum anunţam săptămâna trecută, cei implicaţi au găsit tot felul e scuze. Cele mai multe penibile.
Gheorghe Ştirbu – nu vede pădurea din cauza copacilor
În calitate de membru AGA a fost întrebat dacă iese la curent cu matrapazlâcurile din Parc. El a susţinut că în şedinţa AGA s-a prezentat raportul de evaluare întocmit pentru aportul la capitalul social şi, având în vedere timpul scurt între întocmirea raportului şi momentul vânzărilor (ca să vedeţi cât de grăbiţi erau – n.a.) a apreciat că pot fi folosite datele din raportul de expertiză. Referitor la dreptul de preemţiune nu a cunoscut în detaliu (de ce să se mai complice sărmanul de el în detalii referitoare la preţuri, proprietari şi chiriaşi!) despre fiecare lot şi societate care au luat pe doi-trei firfirici terenuri şi clădiri de la Parcul Industrial Plopeni. O altă scuză a sa este formulată şi prin faptul că ar fi avut la bază mandatul încredinţat de Consiliul Judeţean Prahova şi documentele prezentate de conducerea entităţii şi consideră că „responsabilitatea este şi a compartimentului juridic care aviza pentru legalitate”. Deci este curat ca lacrima!
Rareş Enescu - o dă tot pe jurişti
El este băiat fin şi cu mare talent în relaţia cu actualul preşedinte al CJ Prahova, Mircea Cosma. Doar că are o mare belea pe cap! Mătrăşirea terenurilor şi clădirilor de la P.I. Plopeni nu-i va lăsa timpul necesar pentru ale politicii. Referitor la belele în care s-a băgat, acesta a susţinut că ar avea aceaşi scuză ca şi Gheorghe Ştirbu şi face referire la raportul de evaluare şi faptul că juriştii firmei ar fi fost cei care trebuiau să le atragă atenţia că ar exista o mare măgărie. În calitatea sa de membru al AGA am fi fost tentaţi să credem că ar fi trebuit să fie ceva mai atent cu ce votează, semnează şi meştereşte prin acel Parc. Dar nu credem că nea Mircea îşi va lăsa consilierul să mergă la tăiat de stuf!
Gheorghe Ioniţă – care vinde şi aprobă tot
Fiind membru AGA, a considerat că actele care i-au trecut prin mână ar fi fost unele beton. Doar veneau de la Direcţia jurudic contencios şi administraţie locală a Consiliului Judeţean Prahova. Aşa că nu s-a obosit să le mai cerceteze sau să-şi facă niscaiva gânduri (măcar). Putem să credem că a votat şi semnat ca... primarul. Partea naşpa este că în curând va trebui să dea socoteală.
Victor Petrescu – experienţa care nu-i bună la nimic
Mai hârşâit în astfel de treburi, Victor Petrescu pare să fost luat de val. S-ar putea crede că experienţa acestuia nu prea i-a fost de folos. Şi afirmă că în urma unor discuţii aprofundate a considerat şi hotărât ca raportul de evaluare făcut pentru majorarea capitalului social să fie suportul financiar în momentul vânzării. Dar şi el dă vina pe termenul prea scurt, că aşa-s unii, se grăbesc! Referitor la dreptul de preempţiune prin care unii şi-au tras terenuri şi clădiri aproape moca, Victor Petrescu a spus că răspunderea îi revine conducerii Parcului şi cu nu a avut cunoştinţă de ce se întâmpla pe acolo.
Dragoş Gunia – sau cum face el echipă bună. Cu Boss-ul
Tot membru AGA şi Dragoşelul nostru, tot în combinaţie nefericită şi el. Dar cu spirit de echipă face recurs la aceleaşi scuze ca şi boss-ul său, Marcel Dănuţ Cornea.
Partea proastă pentru toţi membrii AGA de la Parcul Industrial Plopeni abia de acum încolo începe. Ei sunt în atenţia organelor de anchetă şi avem semnale că în curând vor zăngăni şi niscaiva cătuşe. S-o vedem şi p-asta.
Oricum motivaţiile AGA-manilor sunt ridicole şi puerile din moment ce ei susţin că nu au cunoscut în detaliu documentele sau că le-au „considerat” legale şi corect întocmite. Poziţia este destul de naşpa pentru că o anchetă serioasă va conduce la un dosar baban şi cam greu de crezut că toţi cei implicaţi au fost aşa de naivi încât să vândă imobile şiterenuri la preţuri absolut ridicole. Ce-ar fi să-i vedem pe toţi cei implicaţi că vor pune mână de la mână şi vor aduce de acasă cele 5.000.000 de euro? În Românica? Hai să fim serioşi!